Tulburări de somn la copii în funcție de vârstă: cauze posibile și recomandări

În ciuda eforturilor noastre, de a stabili o rutină sănătoasă de somn pentru copii încă de când se nasc, există situații în care somnul lor este împiedicat, întârziat sau întrerupt de anumite afecțiuni, de regresiile de somn sau de tulburări de somn pe care trebuie să le urmărim și la nevoie, să le discutăm cu medicul pediatru sau cu un specialist in somnul copiilor.

Tulburări de somn la bebeluși

În această etapă, somnul bebelușilor diferă foarte mult de cel al unui copil mai mare sau al unui adult. La bebeluși, ciclurile de somn nu se leagă între ele, ci sunt întrerupte de treziri parțiale sau complete.

În plus, sistemul nervos al nou-născuților și bebelușilor nu este încă maturizat, și vom observa deseori mișcări sau reacții precum tremor al buzelor și bărbiei, mișcări necontrolate ale mâinilor și picioarelor, expresii ale feței ce pot semăna cu plânsul sau durerea, etc. În cazul în care aceste manifestări nu sunt violente și nu durează mai mult de 1-2 minute, nu este necesar să ne îngrijorăm sau să trezim copilul.

Mulți părinți se duc imediat cu gândul la un caz de pavor nocturn la bebeluși, numit și teroare nocturnă. Adevărul este însă că pavorul nocturm apare rareori la copii atât de mici, el fiind o tulburare de somn frecventă la copiii de 3-4 ani.

La ce trebuie să fim atenți în cazul bebelușilor este seria de afecțiuni medicale care pot influența în mod negativ somnul: colicii, refluxul gastroesofagian, apneea în somn și riscul de sondrom al morții subite a sugarului.

De ce gem și se foiesc bebelușii în somn

Așa cum explicam anterior, cea mai comună cauză a mișcărilor în somn ale bebelușilor sunt manifestările sistemului nervos, care nu poate controla încă tot sistemul muscular. În cazul în care bebelușul se foiește, geme, și se trezește mai des decât ar fi normal (la intervale de 1,5 – 2 ore) poate fi vorba despre colici sau despre un disconfort fizic cum ar fi contracturile musculare sau poziția incomodă în pătuț.

Cum la această vârstă bebelușii se întorc singuri foarte greu de pe o parte pe alta, semnalează disconfortul prin gemete, foială sau chiar plâns.

Tulburări de somn la copii de 1 an

La copiii care împlinesc un an, tulburările de somn apar cel mai frecvent din cauza maturizării treptate a sistemului nervos și a evoluției programului de somn. Copilul petrece acum mai mult timp treaz, este stimulat de mult mai multe activități, alimentația sa s-a schimbat, și poate că deja nu mai este alăptat sau primește mult mai puțin lapte de la mamă.

Deși la această vârstă tindem să slăbim disciplina rutinei de somn, este important să știm că asocierile de somn încă există și încă au un rol esențial în calitatea somnului copilului. Dacă somnul este agitat, copilul adoarme greu sau se trezește devreme, trebuie să acordăm atenție întâi rutinei sale de somn: adoarme în fiecare seară la ora recomandată (19:00 – 19:30), doarme suficient ziua, avem o rutină de culcare care induce somnul prin calmare.

Tulburări de somn la copii de 2 ani

Atunci când copilul ajunge la vârsta de 2 ani, puteți observa că uneori se trezește și plânge sau poate fi dificil să îl liniștiți. Motivul este apariția coșmarurilor, care pot continua și în următorii ani, până la perioada preșcolară. Coșmarurile au loc în faza de somn REM, în care copilul visează și sunt rezultatul unei combinații între memoria evenimentelor de peste zi și imaginație.

Abia după vârsta de 3 ani, copiii își pot da seama și vă pot spune că au visat ceva ce i-a speriat. Până atunci, cel mai bun indiciu este dat de somnul extrem de agitat, cu treziri bruște însoțite de plâns.

Coșmarurile sunt normale și constituie un lucru obișnuit în copilărie. Copiii încep să aibă abilități cognitive avansate, imaginație și încă le este dificil să facă distincția între vis și realitate în timpul nopții.

În această etapă este util să începeți să îi explicați că astfel de vise urâte vin și pleacă, spuneți-i că este în siguranță, că sunteți lângă el. De asemenea, puteți să îi explicați că unele vise pot părea foarte reale și că este normal să se sperie. Puteți să îi îmbrățișați și să îi consolați.

Dacă aveți deja conversații cu copilul și vă povestește ce îl sperie în vise, nu alimentați convingerile despre monștri – dacă copilul vorbește despre monștri sau fantome nu intrați niciodată în capcana de a alunga monstrul sau fantoma. Acest lucru nu o să facă decât să îi confirme copilului că există, și trebuie să faceți ceva ca să îi alungați. ÎNTOTDEAUNA spuneți-i că lucrurile acelea înspăimântătoare pe care le visează sunt doar vise, nu există.

Deși poate părea dificil, mențineți aceleași reguli pentru somn ca și înainte. Ideal este ca în timp, copilul să fie capabil să se liniștească singur după un coșmar, pentru a nu fi dependent de prezența părinților. Altfel, cel mic va avea tentația de a veni în patul părinților sau de a vă chema în camera lui în fiecare noapte, chiar și dacă nu a visat urât, fiindcă prezența părinților îi oferă confort, siguranță și impresia că astfel nu va mai avea coșmaruri.

Dacă se întâmplă des ca somnul să fie întrerupt de coșmaruri, reduceți expunerea la desene animate, jocuri sau povești cu personaje înfricoșătoare, ce pot alimenta visele urâte.

Tulburări de somn la copii de 3 ani

La 3 ani, copiii nu se pot confrunta doar cu coșmaruri, ci și cu terorile nocturne. În timp ce coșmarul apare în mod normal în a doua parte a nopții, terorile nocturne apar în prima parte a nopții. Denumite și terori din timpul somnului sau stimuli derutați, terorile nocturne se manifestă prin: plâns, agitație, țipete, unii copii pot avea ochii deschiși și pot părea treji, unii copii pot chiar să vorbească și de cele mai multe ori sunt speriați de ceva.

Spre deosebire de coșmaruri, care de multe ori sunt povestite de copii dimineața sau imediat după trăirea din noapte, în cazul terorii nocturne copilul nu își mai amintește nimic dimineața.

O teroare nocturnă apare atunci când copilul iese din somnul profund. Spre deosebire de coșmaruri – care sunt vise – și se întâmplă în faza de somn REM (mișcări rapide ale ochilor), terorile nocturne nu sunt vise urâte.

Asigurați-vă că urmează programul de somn recomandat pentru vârsta sa. Cei mai mulți copii care se confruntă cu terori nocturne sunt privați de somn sau nu dorm cât au nevoie pentru vârsta lor.

Terorile nocturne trec în mod normal de la sine, cu vârsta. Dacă simțiți că are episoade de terori nocturne mai mult de 1 lună, ideal ar fi să contactați un somnolog, psiholog sau pediatru, pentru a discuta mai mult despre cauzele posibile sau factorii declanșatori.

Tulburări de somn la copiii de 4 – 10 ani

După vârsta de 4 ani, majoritatea copiilor încep o formă sau alta de educație, fie ea creșă, grădiniță sau școală, și împart necesarul de somn între somnul de noapte și un singur somn de zi, după masa de prânz.

Majoritatea tulburărilor de somn la copii apar din trei mari motive:

  1. Suprastimulare și oboseală – contrar așteptărilor, un copil care este epuizat, care nu doarme suficient și nu se odihnește, va părea foarte energic. Este motivul pentru care mulți părinți cad în capcana lui „nu vreau să dorm” și își culcă copiii mult prea târziu sau sar peste somnul de prânz.
  2. Lipsa unui program strict de somn – ora de culcare, ora de trezire si intervalul pentru somnul de prânz trebuie să fie menținute în fiecare zi, indiferent de diferența între zilele de grădiniță și weekend și diferența dintre zilele acasă și zilele la bunici sau în vacanță.
  3. Coșmaruri și terori nocturne – la această vârstă, copiii ar trebui să se poată liniști singuri după un coșmar, însă părinții pot preveni apariția acestora prin reducerea timpului petrecut în fața ecranelor și reducerea expunerii la filme, desene animate și jocuri extrem de violente.

De ce plâng și tresar copiii noaptea în somn

Dacă plânsul are loc în timpul somnului, și nu după o trezire bruscă, este cel mai probabil vorba despre o teroare nocturnă. Astfel de manifestări nu sunt o problemă dacă nu durează mai mult de 1-2 luni și nu au loc în fiecare noapte.

Când terorile nocturne și episoadele de plâns devin o îngrijorare pentru părinți, fiindcă manifestările în somn ale copilului sunt foarte violente, este recomandată consultația cu un terapeut.

În cazul tresăririlor, ele se pot datora atât unor coșmaruri sau terori nocturne, cât și unor reflexe motorii caracteristice copiilor sub un an. Dacă tresăririle durează doar câteva minute, nu sunt frecvente și nu sunt însoțite de spasme, sunt mișcări perfect normale și deloc îngrijorătoare, așa cum este și tremurul pleoapelor în timpul somnului.

Uneori, tresăririle pot fi și reacții la schimbări din mediul înconjurător, care nu sunt însă suficient de puternice încât să trezească copilul. De exemplu, cel mic poate tresări în somn daca s-a auzit un zgomot puternic în camera alăturată sau dacă a fost așezat în pătuț după ce a adormit în brațe.

De ce se trezesc copiii noaptea

Cauzele trezirii din somn în timpul nopții pot fi multiple, și în general părinții trebuie să verifice mai multe aspecte reușind, prin eliminare, să identifice cauza sau cauzele trezirilor repetate.

Iată o listă scurtă de lucruri care pot influența somnul copilului și îl pot trezi în timpul nopții:

  1. Salteaua este comodă și copilul doarme într-o poziție corectă?
  2. Temperatura și umiditatea din cameră sunt cele recomandate și copilul nu este transpirat în zona cefei?
  3. Există accesorii în pat care îl pot incomoda în timpul somnului – pături, perne, jucării?
  4. Copilul a adormit la ora obișnuită, după rutina din fiecare seară?
  5. Copilul a dormit suficient în ultimele 24 de ore, luând în calcul somnul din ultima noapte și somnul de pe timpul zilei de astăzi?
  6. Există semne de boală precum febră, durere, disconfort?
  7. S-a produs astăzi sau recent o schimbare în rutina și stilul de viață al familiei – schimbarea persoanelor cu care stă copilul, schimbarea programului de ieșit în parc, etc.?
  8. Am schimbat ceva radical în alimentația copilului, care ar putea influența nivelul de energie și digestia acestuia?

În funcție de experiența fiecărui părinte cu copilul său, această listă poate fi completată cu diferite sensibilități sau aspecte specifice. În cazul în care trezirile copilului în timpul nopții nu pot fi puse pe seama aspectelor ce țin de rutina de somn, puteți discuta cu un medic pediatru pentru sfaturi suplimentare.

Articole similare