Publicat pe

Apneea la bebelusi si copii: riscurile intreruperii respiratiei in somn

femeie care saruta un bebelus pe cap

Apneea la bebelusi si copii: riscurile intreruperii respiratiei in somn

Atunci cand analizam calitatea somnului unui bebelus, pentru a ii putea oferi toate sansele de a creste sanatos si voios, trebuie sa luam in calcul si problemele medicale ce il pot impiedica sa doarma bine. Un exemplu este apneea in somn, o problema respiratorie ce apare la copii si la adulti deopotriva, si care este in majoritatea cazurilor cauza principala a insomniei pe termen lung.

Aflam impreuna in continuare ce este apneea obstructiva in somn, cum o recunoastem si cum ne putem ajuta copiii sa respire corect in timpului somnului.

Ce este sindromul de apnee obstructiva in somn (SASO)

Apneea in somn este definita ca fiind oprirea repetata a respiratiei, pentru mai mult de 15-20 de secunde, in timpul somnului. In cazul adultilor este observata deseori de parteneri, fie din cauza sforaitului, fie complet intamplator – treziti in timpul noptii, au impresia ca cealalta persoana respira dificil sau cu intarziere.

Apneea este de trei tipuri, caracterizate de cauza principala a opririi respiratiei: apnee in somn centrala, apnee obstructiva in somn si apnee mixta.

Primul tip, apneea centrala, se defineste prin dificultati de transmitere a semnalului din creier care anunta organismul ca trebuie sa respire. Altfel spus, o incetinire a functiilor respiratorii ale organismului din cauze neurologice sau cardiace. Al doilea tip, apneea obstructiva, este o ingustare sau obstructie a cailor aeriene intre nas si plamani, din diferite cauze, ceea ce face ca aerul sa nu poata circula corect. Apneea mixta imbina cele doua cauze si este diagnosticata in cazuri mai rare.

La nivel mondial, specialistii estimeaza ca intre 1% si 5% dintre bebelusi si copiii cu varste pana la 5 ani sufera de apnee in somn. Fiindca multi parinti interpreteaza gresit semnalele, multi bebelusi ajung sa nu fie diagosticati decat atunci cand ajung la varsta scolara, iar efectele apneei in somn isi fac deja simtita prezenta.

Cauzele apneei la bebelusi si copii

Apneea la nou-nascuti bebelusi si copii este diagnosticata in general dupa o analiza asupra istoricului medical. De exemplu, in cazul bebelusilor nascuti prematur, apneea poate sa apara atat ca tip central, din cauza unor anomalii de dezvoltare in uter sau dupa nastere, dar si ca top obstructiv, din cauza problemelor de dezvoltare la nivelul cailor aeriene. La multi nou-nascuti aflati in incubator, ai caror plamani nu s-au dezvoltat inca suficient, este urmarit somnul pentru semne de apnee centrala, moment in care sunt „ajutati” sa reactioneze si sa reia respiratia prin atingerea manutei sau talpii.

Apneea in somn poate sa apara la bebelusi cu probleme fiziologice la nivelul fetei si gatului, cum sunt de exemplu copiii cu sindrom Down si in astfel de cazuri parintii sunt pregatiti sa fie atenti la modul in care respira bebelusul in timpul somnului. Pot sa existe desigur si anomalii la nivelul cailor aeriene despre care parintii si medicii sa nu stie si sa fie descoperite abia dupa ce apar simptomele de probleme respiratorii – deviatia severa de sept este, de exemplu, una dintre cauze.

In anumite cazuri apneea poate sa apara ca urmare a greutatii corporale prea mari pentru varsta bebelusului. La bebelusii si copiii care sufera de obezitate, caile aeriene pot sa fie presate din cauza kilogramelor in plus, iar respiratie este ingreunata.

Ce trebuie sa stim insa este ca mici fluctuatii respiratorii sunt normale in cazul nou-nascutilor si bebelusilor, la fel cum sunt normale si in cazul adultilor. Intreruperea respiratiei poate fi, de exemplu, un eveniment izolat, sau poate sa apara dupa ce bebelusul se trezeste brusc, ofteaza sau inspira profund. Semnalul de alarma trebuie tras abia cand intreruperile de respiratie au loc de mai multe ori si dureaza timp de peste 15-20 de secunde. Daca va este dificil sa analizati aceste semne si sa va dati seama cand ar trebui sa luati masuri, va puteti consulta cu un specialist acreditat in somnul copilului.

Factorii de risc ereditari

Daca unul sau ambii parinti sufera de apnee in somn, sforaie frecvent si au insomnii, exista o probabilitate ridicata ca si copiii lor sa sufere de aceasta afectiune. Mostenirea genetica este un factor important de risc si este, de altfel, una dintre primele intrebari pe care o adreseaza medicii parintilor care semnaleaza dificultati de respiratie la bebelusul lor.

Statisticile arata ca 40% dintre cazurile de apnee obstructiva in somn diagnosticate sunt atribuite factorilor ereditari, doar 60% dintre cazuri avand cauze legate de stilul de viata sau de anumite disfunctii fiziologice.

Obstructia nazala si anumite caracteristici ale anatomiei cranio-faciale

In majoritatea cazurilor de apnee in somn, medicul pediatru va va recomanda sa mergeti cu bebelusul la un control ORL pediatric, in cursul caruia specialistul va analiza caile aeriene ale celui mic pentru a identifica eventuale anomalii ce pot afecta respiratia.

Cateva dintre cele mai frecvente cauze sunt: deviatia de sept ce cauzeaza ingustarea uneia dintre nari, dimensiunea prea mare a limbii raportat la dimensiunea cavitatii bucale a bebelusului, diferite defecte ale boltii palatine, inflamatii ale polipilor si amigdalelor din cauze bacteriene sau virale. In cazuri mai rare poate fi vorba si despre iregularitati ale cailor aeriene sau mase benigne dezvoltate pe acestea.

Malformatii si sindroame

Sindromul Down si sindromul Pierre-Robin sunt doua cauze ale apneei in somn, ca urmare a modificarilor fiziologice pe care le determina la nivel cranio-facial. Intre 30% si 70% dintre copiii cu sindrom Down sufera de apnee obstructiva in somn, din cauza dimensiunilor anormale ale cailor respiratorii, macroglosiei (limba de diumensiuni mari), nazofaringelui ingustat.

Sindromul Pierre-Robin este caracterizat de un maxilar inferior insuficient dezvoltat, ceea ce cauzeaza alunecarea limbii in interiorul gatului si implicit multiple probleme respiratorii printre care si apneea obstructiva in somn.

Astfel de sindroame sunt de obicei diagnosticate la nastere sau chiar inainte de nastere, iar parintii primesc indrumari precise din partea medicilor pentru a intelege mai bine la ce trebuie sa fie atenti si cum isi pot ajuta bebelusii.

Simptomele apneei obstructive la bebelusi si copii

Copiii care au apnee de somn nu au neaparat probleme de respiratie pe timpul zilei atunci cand sunt treji, iar prezenta sforaitului nu este un indicator suficient pentru a diagnostica apneea de somn. In ciuda credintei populare, acest sindrom poate exista si fara manifestarea sforaitului. In plus, sforaitul in cazul nou-nascutilor si bebelusilor poate suna foarte diferit fata de ceea ce suntem obisnuiti sa auzim in cazul adultilor.

Pentru a identifica apneea obstructiva in somn, trebuie sa fim atenti la somnul bebelusilor nostri atat noaptea, cat si in timpul reprizelor de somn de peste zi, si ar trebui sa discutam cu medicul pediatru daca observam, mai multe zile la rand, manifestari repetate precum: opriri ale respiratiei, inspiratii sau expiratii bruste, senzatia ca bebe gafaie sau respira cu dificultate, respiratie zgomotoasa care se aseamana cu cea prezenta atunci cand nasul este infundat.

Discutiile cu un consultant in somnul copilului ne pot fi de asemenea de folos, mai ales pentru intelegerea mai rapida a modului in care se deosebeste somnul bebelusilor de cel al adultilor.

Cum difera simptomele copiilor fata de cele ale adultilor

Apneea in somn se manifesta diferit la copii fata de adulti. Daca in cazul celor din urma apneea de somn provoaca somnolenta excesiva pe timpul zilei, oboseala resimtita des pe parcursul zilei, sforait zgomotos pe timpul somnului, la copii trebuie sa cautam mult mai multe semne pentru a gasi indiciul catre diagnosticul de apnee.

Bebelusii nu ne pot spune ca nu dorm bine, ca nu se odihnesc suficient sau ca respira cu dificultate. De aceea, trebuie sa avem incredere in instinctul nostru atunci cand simtim ca somnul copilului nostru nu se desfasoara asa cum ar trebui. Asa cum explicam si in articolul Cum pregatim camera bebelusului pentru somn, recomandarea specialistilor in somnul copilului este ca in primele sase luni de viata bebelusul sa imparta camera cu parintii sai, iar aceasta masura ne poate ajuta sa ii observam mai usor respiratia in timpul somnului.

Sforaitul

Sforaitul in cazul nou-nascutilor si bebelusilor poate fi diferit fata de cel al adultilor. In timpul sforaitului, vom observa deseori ca bebelusul doarme cu gura larg deschisa, are tendinta de a inclina capul catre spate, iar sunetele se aseamana fie cu inecarea in timpul hranirii, fie cu zgomotul infundat emis de respiratia ingreunata de un nas infundat. Foarte putini bebelusi au un sforait zgomotos si de lunga durata, asemanator cu cel al adultilor.

Sforaitul cauzat de apneea obstructiva in somn este prezent atat pe timpul noptii cat si pe timpul reprizelor de somn din cursul zilei si nu dispare pe termen lung – ceea ce ne arata ca nu este cauzat de raceli, rinite sau reactii alergice cu manifestare respiratorie.

Somn agitat si cosmaruri

Apneea in somn poate fi una dintre cauzele unui somn agitat si multi bebelusi sunt diagnosticati cu aceasta afectiune atunci cand parintii incearca sa gaseasca raspunsuri pentru nopti in care bebelusul nu doarme, se trezeste agitat, plange speriat si are cosmaruri.

In lipsa unei respiratii corecte, bebelusii fie se trezesc din cauza propriilor zgomote precum sforaitul, fie se trezesc atunci cand organismul lor semnaleaza ca nu primeste suficient oxigen.

Daca bebelusul se trezeste de mai multe ori pe noapte, in lipsa altor cauze si in conditiile unei rutine corecte de somn, se recomanda analiza calitatii somnului si o eventuala prezenta a apneei obstructive. In ghidurile incluse in pachetele de somnic create pentru diferite categorii de varsta, va ajutam sa identificati semnalele care va indica eventuale probleme de somn al copilului si solutii pentru corectarea lor.

Transpiratii si enurezis

Aceste doua simptome se intalnesc mai degraba in cazul bebelusilor cu varsta peste un an, insa pot fi intalnite uneori si la copii mai mici, in asociere cu alte simptome precum somnul agitat.

Daca bebelusul transpira in timpul noptii, in special pe frunte, la ceafa si pe spate, desi temperatura din camera sa este cea recomandata cum am specificat în acest articol, nu este prea imbracat sau invelit, poate fi un semn al apneei in somn. Transpiratia in timpul somnului poate fi cauzata de oxigenarea deficitara a organismului care se supraincalzeste, de cresterea tensiunii arteriale, dar si de oboseala generalizata a organismului care nu primeste odihna de care are nevoie.

Enurezisul se observa la copiii care au invatat deja sa foloseasca olita sau toaleta, si este mai greu de identificat la nou-nascuti sau bebelusi, care au oricum tendinta de a urina pe timpul noptii. Enurezisul apare ca urmare a dificultatii organismului de a controla functiile vezicii urinare, in timp ce isi concentreaza toate eforturile pe asigurarea unei respiratii corecte si unui aport suficient de oxigen.

Tulburari de comportament

Unele din efectele pe care le observa parintii copiilor cu apnee este lipsa de atentie, hiperactivitatea, iritabilitatea sau chiar agresivitatea. Desi mai usor de observat in cazul copiilor mai mari, astfel de semne pot fi identificate de parinti si la bebelusi, atunci cand pare ca „nu sunt ei insisi” sau comportamentul lor este mult diferit in anumite momente ale zilei.

Tulburarile de comportament apar ca urmare a lipsei de odihna, iar in cauzl bebelusilor se pot observa prin: apatie si somnolenta, iritabilitate si lipsa dorintei de a se angaja in orice activitate de tip joaca, dificultati de a se trezi dimineata, dificultati de atentie si concentrare, lipsa de afectiune si refuzarea interactiunii cu alte persoane apropiate precum bunici sau frati.

Respiratia frecventa orala (pe gura)

Unul dintre simptomele usor observabile pe parcursul zilei este respiratia pe gura. Daca bebelusul nostru nu are nasul infundat si continua sa respire pe gura in timpul zilei, ar trebui sa fim atenti timp de cateva zile si la respiratia sa pe timpul noptii.

Respiratia pe gura poate fi cauzata de obstructii la nivelul cailor respiratorii si la multi bebelusi se poate identifica o problema la nivelul polipilor, ce vor fi ulterior eliminati.

Oboseala si dureri de cap

Un simptom mai dificil de reperat la bebelusii cu varste mici, care nu pot exprima localizarea durerii, sunt durerile de cap cauzate de lipsa de somn. Multi parinti observa semne de oboseala combinate cu agitatie si reprize de plans care nu au alte cauze aparente.

Durerile de cap ii pot face pe bebelusi sa evite lumina puternica, sunetele puternice, sa isi doreasca sa se retraga in camere intunecate si linistite si sa planga in prezenta multor stimuli obositori.

Riscurile si complicatiile apneei obstructive la bebelusi si copii

Principala complicatie ce apare in urma apneei obstructive in somn este oxigenarea slaba a sangelui. Daca apneea nu este diagnosticata si tratata la timp, respiratia defectuoasa poate avea efecte pe termen lung, atat in ceea ce priveste cresterea si dezvoltarea copilului, cat si in ceea ce priveste functiile cardiace, respiratorii si renale pentru tot restul vietii.

Pe timpul noptii, in timpul unui episod de apnee se pot observa valori mult peste normal ale tensiunii arteriala, ce coboara imediat ce trece episodul, urmand ca imediat ce incepe alt episod sa creasca din nou. Acest lucru se poate intampla de sute de ori pe parcursul unei noptii. Oscilatiile sunt abrupte si nu permit nici creierului nici organelor regenerarea si odihna pe parcursul noptii.

Pe langa astfel de efecte negative asupra functiilor normale ale organismului, apneea in somn impiedica organismul sa se odihneasca suficient, ceea ce afecteaza starea generala a bebelusului, sistemul sau imunitar, dezvoltarea emotionala, si nu numai.

Deficiențe neurocognitive

Majoritatea bebelusilor care sufera de apnee in somn au intarzieri de crestere, desi alimentatia este normala si nu exista probleme medicale. Iar intarzierea de crestere nu se refera doar la dezvoltarea fizica (numar de kilograme, inaltime, etc.) ci si la cea neurocognitiva.

Bebelusii deprivati de somn din cauza apneei obstructive deprind mai dificil obiceiuri si rutine, invata mai greu sa vorbeasca si sa mearga, fac mai dificil asocieri, invata mai greu jocuri si raspund diferit la stimulii din mediu. Pot fi deseori agitati, iritabili, nu au dispozitia potrivita pentru joaca sau relaxare, refuza sa socializeze cu alti bebelusi.

Sindromul ADHD

Bebelusii cu apnee obstructiva ajung, din cauza deficitului de atentie si concentrare prezent inca din primul an de viata, sa manifeste astfel de simptome si in primii ani de copilarie.

Un numar mare de copii care sufera de apnee sunt diagnosticati cu tulburari de atentie (ADHD) si primesc tratament pentru aceasta tulburare pentru o vreme. Poate dura mult pana ca cineva sa isi dea seama ca in spate exista o tulburare de somn. Odata tratata tulburarea de somn, putem observa cum comportamentul se imbunatateste semnificativ. Astfel ca aproape jumatate dintre acestia nu mai prezinta simptomatologia pentru un diagnostic de tulburare de atentie.

Cazurile severe si netratate

Apneea obstructiva cronica, care nu este diagnosticata si tratata corect, determina o calitate scazuta a vietii copilului.

Efectele pe termen scurt, observabile chiar si la bebelusii de un an, pot fi hipoxemia (scaderea nivelului de oxigen din corp) si brahicardia (ritm cardiac mai lent decat in mod normal). Pe termen lung, acestea pot sa determine probleme grave la nivel cardio-respirator.

Copii si adultii cu apnee de somn netratata au un risc crescut pentru infart si aritmii, diabet, depresie, reflux gastrofaringian si multe alte disfunctii la nivelul diferitelor organe si sisteme de organe.

Solutii si tratament pentru apneea in somn la bebelusi si copii

Solutiile pentru apneea obstructiva in somn depinde, desigur, de cauza aparitiei acesteia. Cele mai fericite cazuri sunt cele in care apneea este produsa de factori pe care parintii ii pot influenta si corecta cu usurinta, precum greutatea corporala a bebelusului. In alte cazuri, tratamentul poate sa implice interventii chirurgicale sau terapii de corectare a anumitor anomalii fiziologice sau comportamentale.

La bebelusii nascuti prematur si la nou-nascuti, apneea in somn poate sa dispara de la sine dupa cateva saptamani, atunci cand sistemul respirator se maturizeaza. Acest lucru nu inseamna insa ca nu trebuie sa semnalam medicului pediatru orice anormalitate observata in timpul somnului bebelusului nostru.

Diagnosticul si tratamentul se stabilesc in general dupa o serie de teste si investigatii, recomandate atat de mediul pediatru cat si de specialisti in somnologie, ORL sau genetica.

Tonsilectomia si adenotonsilectomia

Amigdalele si polipii sunt printre principalele cauze de apnee obstructiva la bebelusi si copii, mai ales la cei care sufera frecvent de afectiuni respiratorii precum bronsite si amigdalite. Inflamarea acestora poate duce si la obstructionarea cailor respiratorii in timpul somnului, iar medicii recomanda in multe cazuri inlaturarea lor chirurgicala, pentru evitarea recidivei.

Operatia de inlaturare a amigdalelor este numita tonsilectomie, iar inlaturarea polipilor este numita adenoidectomie. In cazul optarii pentru adenotonsilectomie, medicul inlatura atat amigdalele cat si polipii in cadrul aceleiasi interventii chirurgicale.

Terapia CPAP

Cand apneea in somn nu poate fi corectata prin inlaturarea defectelor fizionomice sau a cauzelor de tipul amigdalelor inflamate, terapiile precum CPAP se pot dovedi utile in facilitarea unei respiratii normale. In terapia CPAP (Continuous Positive Airway Pressure) caile aeriene sunt ajutate sa ramana deschise prin purtarea in timpul somnului a unei masti speciale ce asigura un flux constant de aer.

Terapia CPAT este folosita frecvent in randul nou-nascutilor cu probleme respiratorii si este recomandata si bebelusilor si copiilor cu apnee obstructiva. Pentru confortul celui mic, masca poate fi aleasa astfel incat sa acopere toata fata, nasul si gura sau doar nasul si desi poate parea o masura dificil de implementat, poate avea beneficii vizibile asupra sanatatii copilului.

Dispozitive orale si interventie ortodontica

Nu in ultimul rand, medicul poate corecta diferite defecte fizionomice prin interventii locale de scurta sau lunga durata. Majoritatea acestor masuri sunt luate dupa ce bebelusul implineste varsta de un an, exceptie facand tratamentele speciale pentru malformatii si sindroame ce afecteaza mod extrem de grav respiratia si capacitatea de hranire a nou-nascutului.

Cateva exemple de interventii sunt sunt aparatul dentar pentru corectarea pozitiei mandibulei la copiii cu dantura completa, diferite dispozitive pentru alinierea si corectarea boltii palatine si dispozitive ce antreneaza bebelusii sa respire corect pe nas in locul respiratiei pe gura. Astfel de dispozitive pot fi recomandate doar de catre medic si se utilizeaza doar la indrumarea specialistilor.

Pentru a ne da seama daca bebelusul nostru sufera de apnee obstructiva sau are doar un somn mai agitat, primul pas este sa intelegem corect mecanismele din spatele somnului – cum doarme copilul, cum se schimba somnul sau pe masura ce creste, cum suna si arata un somn sanatos, si multe altele. Astfel de informatii vitale pentru ingrijirea bebelusului in primele luni de viata sunt incluse in Pachetele de somnic, ghiduri complexe ce ii ajuta pe parinti sa abordeze corect toate momentele dificile din drumul catre o viata de familie echilibrata si fericita.

Publicat pe

Interviu acordat Sofiei Frunza – raspunsuri la intrebari despre somnul copiilor

femeie care doarme in pat vs. femeie adormita la birou

Frunzaresc.eu: Povesteste-ne putin despre somnul bebelusului in primele luni de viata. Ce trebuie sa stie o mamica si cand e momentul sa-si puna semne de intrebare?

Oana Vlah, Psiholog si Consultant certificat in somnul copilului: In primele luni de viata, somnul bebelusilor este in mod natural haotic, deoarece sistemul nervos si ceasul biologic sunt inca imature. Vorbim de multe ori despre primele luni de viata ca despre un al patrulea trimestru pe care bebelusii ar fi avut nevoie sa il mai petreaca in uterul mamei. Ruperea conexiunii fizice cu mama inseamna si deconectarea de la hormonii care ofereau ajutor bebelusilor in mentinerea somnului.  Dupa nastere, majoritatea bebelusilor dorm intre 16 si 18 ore pe zi. Bebelusii alaptati se pot trezi si din ora in ora pe timpul noptii, pentru a primi hrana. Ei au nevoie in primele luni de ajutorul parintilor pentru a adormi – leganat, plimbat, cantat. Este esential insa ca parintii sa invete sa citeasca semnele de somn si sa isi ajute bebelusii sa invete sa faca tranzitia spre somn si altfel decat prin miscare sau hrana.

Pentru a ne da seama daca avem de-a face cu provocari in zona de somn, va recomand sa raspundeti la urmatoarele intrebari:

  • Petreceti foarte mult timp (peste 30 min) incercand sa il adormiti pe cel mic?
  • Bebe se trezeste de foarte multe ori noaptea (peste 4-5 ori dupa varsta de 2 luni)?
  • Bebe se foieste constant si simititi ca nu intra in somn profund?
  • Sunteti mereu obositi din cauza trezirilor nocturne?
  • Simtiti ca lipsa unui somn odihnitor va afecteaza relatia cu bebelusul?
  • Bebelusul nu poate adormi si readormi fara ajutorul vostru?

Daca ati raspuns DA la majoritatea intrebarilor de mai sus, inseamna ca va confruntati cu o serie de provocari, care din fericire pot fi rezolvate intr-un timp scurt. Apelati cu incredere la un consultant de somn care va va ghida in rezolvarea acestora si intoarcerea la un program de somn sanatos.

Frunzaresc.eu: Sistemul de purtare a devenit la un moment dat, pentru mine, un ajutor in “chemarea” somnului la bebelus. Ce parere ai despre somnul celui mic in sistemele de purtare?

Oana Vlah, Psiholog si Consultant certificat in somnul copilului: Purtarea bebelusului ajuta enorm in primele luni de viata, cand bebe are nevoie de conectarea cu mami, de atingerea si mirosul acesteia.  Dupa primele 6-8 saptamani de viata este indicat insa sa il puneti pe bebe la somn si in patutul lui, pe timp de zi si mai ales pe timp de noapte. Somnul in miscare, cum este cel din sistemul de purtare, carucior sau masina, este un somn slab calitativ. Ideal este sa incercam pe cat posibil ca majoritatea orelor de somn sa fie in patut, iar somnul in miscare sa ramana exceptie dupa primele 2 luni de viata.

Frunzaresc.eu: Eu sunt o mamica activa si uneori se intampla sa sar peste ritualul de dinainte de somn intrucat ajung acasa cu bebelusul dupa ora 21.00 si el adoarme in carucior in drum spre casa.  Cat de important este ritualul de dinainte de somn si cum ajuta de fapt copilul?

Oana Vlah, Psiholog si Consultant certificat in somnul copilului: Bebelusii cauta in mod natural tipare – evenimente repetitive. Aceste tipare le asigura sentimentul de siguranta in universul complet nou pentru ei. Asa cum noi adultii avem nevoie de o perioada de tranzitie intre perioada de zi si somnul de noapte, la fel si copii au nevoie de o rutina care sa le semnalizeze ca se apropie ora de culcare. Cu cat rutina este mai placuta si mai predictibila, cu atat culcarea va fi mai usoara. Sunt copii care reactioneaza foarte bine la o rutina foarte scurta sau chiar lipsa acesteia. Majoritatea copiilor insa, iubesc si cauta rutina si elementele constante din viata lor.

In lucrul cu familiile care se confrunta cu provocari in zona de somn, recomand de fiecare data stabilirea unei rutine inainte de orice altceva. Daca bebelusii invata sa recunoasca momentul in care se face tranzitia spre somn, le va fi mult mai usor sa accepte si sa invete in final sa iubeasca somnul. Ideal este ca rutina sa contina cateva elemente care se repeta mereu. De asemenea, inainte de somn este ideal ca lumina din camera sa fie mai difuza, tonul persoanei care ii pune la somn sa fie mult mai calm si activitatea ce precede somnul sa fie mult mai linistita. Maniera in care bebe adoarme este intotdeauna cel mai bun indicator pentru un somn odihnitor sau unul agitat, cu multe treziri.

Frunzaresc.eu: Cum se schimba somnul bebelusului in perioada in care ii apar dintisorii si cum sa trecem mai usor peste aceste provocari?

Oana Vlah, Psiholog si Consultant certificat in somnul copilului:  Daca pana la momentul aparitiei dintilor bebelusii au deja o rutina de somn, un loc in care se simt in siguranta la somn si un program de somn adaptat varstei, perioada eruptiilor dentare afecteaza foarte putin somnul. Este drept ca pot aparea cateva treziri nocturne din pricina disconfortului. Acela este momentul in care ii oferim afectiune bebelusului, il luam in brate si il linistim pana readoarme. In cele mai multe cazuri trezirile sunt putine si dispar in 3-4 zile dupa eruptie. De aceea, indicat este sa pastram aceeasi rutina, acelasi loc de somn si pe cat posibil acelasi comportament. Bebe isi va gasi foarte usor linistea daca se va simti in siguranta.

Frunzaresc.eu: Cum este mai bine pentru cel mic: sa doarma in pat cu parintii sau in patutul lui?

Oana Vlah, Psiholog si Consultant certificat in somnul copilului:  In prezent, recomandarea Asociatiei Americane de Pediatrie este ca nou nascutul sa doarma in patutul lui. Riscurile asociate cu aducerea unui nou nascut in pat cu parintii sunt greu de controlat (saltele sau asternuturi moi, perne moi, un parinte care fumeaza sau consuma alcool inainte de somn, un parinte care urmeaza tratament medical pentru alte afectiuni etc.). De aceea, indicat ar fi ca bebe sa aiba un loc separat de somn. Co-sleeping –ul – sau lipirea unui patut de bebe la patul parintilor este o varianta foarte buna pentru primele luni de viata. Ideal este ca in primele 6 luni, bebe sa doarma in aceeasi camera cu parintii.

Mai departe, alegerea locului de somn al copilului depinde in mare masura de maniera in care parintii isi doresc sa doarma in urmatorii ani. Exista parinti care dorm bine cu bebe in aceeasi camera si exista parinti care nu reusesc sa mentina un somn odihnitor din pricina zgomotelor pe care bebelusii le produc pe timpul noptii sau a miscarilor acestora. Eu recomand cautarea echilibrului si gasirea solutiilor potrivite fiecarei familii pentru a avea un somn odihnitor.

Frunzaresc.eu: Cum putem dezobisnui copiii sa doarma cu parintii in pat?

Oana Vlah, Psiholog si Consultant certificat in somnul copilului: In lucrul cu familiile observ frecvent doua tipare foarte bine definite. Unul din ele este acela in care o data cu venirea pe lume a bebelusului parintele renunta complet la control, desi nu asta isi doreste. Dupa venirea bebelusului, parintii renunta la a mai fi pilotii propriului avion – al vietii lor –  ramanand un fel de copiloti, in care copilul dicteaza tot, parintii cedeaza, nestiind cum sa procedeze altfel. Acest tipar apare atunci cand nici parintii la randul lor nu au avut oportunitatea de a fi liderii vietii lor, de a fi independenti, de a lua decizii si de a-si asuma consecintele, de a fi responsabili de propria viata. Ei cedeaza puterea la primul semn, si fac doar ceea ce pare sa isi doreasca bebelusul. Se simt neputinciosi.

Al doilea tipar, este acela in care parintii devin autoritatea suprema. Nu vrem ca bebelusul sa ne controleze vietile, el trebuie sa se adapteze la noi, nu noi la programul lui si bebe va face mereu ce si cum spun parintii.

Intrebarea legata de dezvatarea copiilor sa doarma in pat cu parintii este legata strict de aceste doua tipare familiale. Daca adultul doarme in pat cu copilul pentru ca nu a stiut cum sa faca altfel, atunci il ajutam sa preia conducerea propriului avion si sa invete sa respecte si nevoile lui. Ideal este ca printii sa stie si sa stabileasca din primul an locul in care bebe va dormi pe viitor. Este varianta mult mai usoara atat pentru ei, cat si pentru bebe. Daca insa au dormit cativa ani in aceeasi camera sau pat, schimbarea se poate realiza in cativa pasi. Eu lucrez doar cu tehnici blande, cu respect pentru emotia si nevoia copilului in schimbare. Ca recomandari generale, i-as incuraja pe parintii care vor sa faca acest pas sa il faca cat mai treptat posibil:

  • Primul pas este sa il acomodati treptat pe copil cu locul in care urmeaza sa doarma. Jucati-va in patul nou pe timpul zilei, puneti la somn jucarii si folositi-va de rutina de somn pentru a-l obisnui care vor fi pasii cand va merge la culcare singur. Faceti jocuri de rol in care merge si el si voi la somn. Nu il fortati pe copil sa faca nimic din ce nu ii pare confortabil. Spuneti-i mereu, in functie de varsta, cat mai multe despre camera lui, laudati-i dorinta de schimbare (daca exista). Ajutati-l sa isi doreasca sa doarma in patul lui prin joc si poveste.
  • Pasul doi este sa il puneti la somn in patutul lui pe timpul zilei – la somnul de pranz. Mami sau tati pot si ei dormi in camera copilului pentru cateva zile impreuna cu el, pentru a face tranzitia mai usoara.
  • Pasul trei – dupa 3-4 zile in care bebe a dormit linistit la pranz in camera si in patul lui puteti incuraja si culcarea de noapte tot acolo. La fel, puteti dormi in aceeasi camera cu el pentru cateva nopti, pentru acomodare.

Luand in calcul recomandarile de mai sus, parintii ar trebui deja sa aiba o idee mai clara asupra momentului si metodei prin care vor schimba locul de somn al copilului.

Intoarcerea la cuplu si la intimitatea acestuia joaca un rol esential in echilibrul familiei. Ambii parteneri au nevoie si de viata de cuplu matur, de o parte din stilul de viata care i-a adus impreuna de la inceput. Pentru copiil, parintii vor fi intotdeauna modelul primar, cel care le va modela principiile de viata, maniera in care percep familia precum si manifestarea afectiunii intre cei doi parteneri. Construirea si mentinerea unei relatii sanatoase, felul in care partenerii isi arata ca se iubesc, timpul pe care il petrec atat in familie cat si separat ca si cuplu, il vor ajuta pe copil sa interiorizeze un model de relatie sanatoasa.

Frunzaresc.eu: Cum se pot implica tatii in asigurarea unui somn linistit pentru bebelus?

Oana Vlah, Psiholog si Consultant certificat in somnul copilului:  Ma bucur sa aud aceasta intrebare si incurajez toate familiile sa faca din mersul la culcare o activitate placuta pentru intreaga familie.

Daca in alte culturi mamele primesc ajutor de la membrii familiei apropiate si extinse sau prieteni, in Romania mamele se descurca de cele mai multe ori singure sau cu un ajutor minim din partea partenerului. Atasamentul sanatos pentru un copil inseamna apropierea fizica si emotionala de toti membrii familiei. In momentul in care bebe este expus doar la grija si afectiunea mamei, acesta dezvolta o dependenta ce duce la dezechilibru in timp, atat pentru mama cat si pentru el. Dezvoltarea armonioasa si sanatoasa se intampla atunci cand si tatal este implicat in viata copilului, in cat mai multe aspecte din realitatea de zi cu zi. In ce priveste somnul, tatii se pot implica treptat in linistirea bebelusului in primele luni de viata. Ce poate fi mai frumos decat un tatic care reuseste sa calmeze bebelusul plimbandu-l in brate sau facandu-i o baita calda? Incurajez toate familiile sa renunte la tiparele cunoscute si sa formeze obiceiuri noi, in care tatal este implicat activ si se conecteaza emotional cu bebe din primele zile. Cateva exemple concrete pot fi:

-Tatal poate petrece 2 ore cu bebe cat mama recupereaza din somnul pierdut pe timpul noptii; 

-Tatal il poate linisti pe bebe cand se trezeste noaptea si nu are nevoie de hrana;

-Tatal poate participa la rutina de seara si la culcarea bebelusului.

De multe ori, neimplicarea tatilor in somnul si viata bebelusilor vine si din teama mamelor ca acestia nu se vor descurca. Amintiti-va ca nici unul din voi nu a mai fost parinte inainte. Puteti invata si va puteti bucura de minunea din viata voastra impreuna. 🙂

Frunzaresc.eu: Daca ar fi sa propui 3 pasi pentru un somn linistit al bebelusului, care ar fi aceia?

Oana Vlah, Psiholog si Consultant certificat in somnul copilului:

Iata pasii pe care ii recomand:

  • Stabilirea si pastrarea constanta a unei rutine placute pentru a-i ajuta pe cei mici sa faca tranzitia spre un somn odihnitor. Nu uitati: bebelusii iubesc rutina!
  • Pastrarea unui program de somn adaptat varstei bebelusului. Cu cat bebelusii sunt tinuti in mediu stimulant mai mult decat pot face fata, cu atat somnul lor va fi mai scurt si mai slab calitativ. Renuntati la mitul conform caruia daca il tinem pe bebe treaz pana mai tarziu, acesta va dormi a doua zi mai mult. Oboseala nu face decat sa scurteze durata somnului.
  • Obisnuirea cu adormirea si readormirea independenta. Diferenta dintre bebelusii care dorm bine si cei care nu au un somn inalt calitativ este maniera in care parintii trateaza culcarea si trezirile acestora. Aveti incredere ca bebelusii vostri stiu sa doarma si ca au nevoie sa ii ajutati sa dobandeasca si aceste abilitati.

Recomand tuturor adultilor care imi cer ajutorul sa faca un exercitiu imaginar in care se regasesc in situatia in care nu stiu cum sa adoarma, au nevoie la fiecare trezire de o persoana care sa ii adoarma, sunt confuzi in timpul noptii, nu inteleg de ce o data primesc lapte si a doua oara sunt leganati sau se trezesc mereu in alt loc decat in cel in care au adormit. Pe langa dragostea si afectiunea pe care o oferim, bebelusii au nevoie de la noi adultii sa ii ajutam sa invete ca pot avea control asupra lucrurilor vitale, cum sunt hrana sau somnul.