În primele zile ale procesului, poate fi epuizant să vă învățați copilul obiceiuri noi, și este posibil să simțiți că nu o să funcționeze. Vă asigur că toate metodele funcționează, atât timp cât rămâneți consecvenți și respectați toate recomandările.
Dacă ați constatat că, după ce ați încercat câteva zile, nu vedeți niciun rezultat, gândiți-vă care sunt principalele motive pentru care se poate întâmpla asta:
- Urmați toți pașii, dar petreceți prea mult timp lângă copil încercând să îl consolați folosindu-vă vocea sau mângâindu-l pe spate. Dacă faceți asta, încercați să reduceți timpul în care stați lângă copil, pentru a nu-i transmite mesaje confuze. Nu vrem ca copilul să creeze asocieri noi și încă să aibă nevoie de mult ajutor de la dumneavoastră. Îi va fi mult mai dificil să învețe. Cu cât îi dați mai multe ocazii să fie singur și să exerseze, cu atât îi va fi mai ușor și copilului.
- Copilul încă doarme într-o încăpere unde este lumină și poate vedea ce e în jurul său. Copiii sunt ușor distrași vizual și se vor opune mult mai mult să adoarmă dacă văd lumină atunci când trebuie să se culce. De asemenea, secreția lor de melatonină este afectată de lumină. Asigurați-vă că este complet întuneric în camera în care doarme copilul: atunci când ridicați mâna în fața ochilor, nu o vedeți.
- Copilul nu urmează programul recomandat pentru vârsta sa. Un copil excesiv de obosit nu reacționează bine la încercările de a-l obișnui să se liniștească singur. Asigurați-vă că urmează programul cel puțin două săptămâni înainte de a începe să aplicați metodele de a-l învăța cu blândețe să se liniștească singur.
- Copilul se luptă cu o răceală sau cu altă boală. Dacă copilul este răcit sau nu poate respira cum trebuie sau are febră sau orice altă suferință fizică, ar trebui să amânați aplicarea oricărei metode. Ajutați copilul să se facă bine cu ajutorul unui pediatru și reluați apoi totul de la început. Dacă copilul are alt diagnostic, de exemplu o tulburare de spectru autist, consultați-vă pediatrul înainte de a începe orice. Aceste metode pot funcționa și pentru copilul dumneavoastră, însă este posibil să dureze mai mult și cel mai bine ar fi să aveți sprijin în această etapă.
- Nu există rutine de culcare pentru somnul de zi și de noapte. Respectați întotdeauna rutinele recomandate și perioadele de relaxare înainte de a culca copilul. Dacă nu primește semnalele adecvate că se apropie ora culcării sau dacă este prea alert după joaca din timpul zilei, îi va fi mult mai greu să învețe să se liniștească singur.
- Renunțați după 3-4 zile. Copilul are nevoie să fiți consecvenți, perseverenți și să îi lăsați timpul de care are nevoie pentru a învăța noile obiceiuri de somn. Dacă renunțați prea curând, copilul va avea o reacție mai agresivă de câte ori încercați să reluați acest proces. Creierul copilului are nevoie de aceste zile și nopți pentru a crea conexiuni noi și va putea să învețe și să demonstreze că este posibil să adoarmă și altfel numai dacă îi dați ocazia.
- Hrăniți copilul prea mult toată noaptea. Înainte de a începe orice metodă de a învăța copilul să se liniștească singur, asigurați-vă că nu primește lapte toată noaptea. Începeți să măriți perioada dintre hrăniri cu două săptămâni înainte și reduceți cantitatea de lapte de la mesele din timpul nopții. După șase luni, dacă copilul dumneavoastră se dezvoltă normal, nu mai are nevoie de mâncare, din punct de vedere nutrițional, pentru somn. Este în regulă dacă doriți să continuați să hrăniți copilul 1-2 ori pe noapte până când împlinește vârsta de un an.
Mutați copilul într-un pat mare prematur. Atunci când vreți să ajutați copilul să adoarmă independent la vârsta aceasta, folosiți întotdeauna un pătuț de copil – versiunea clasică, niciun alt tip de pat. Paturile care nu oferă protecție și din care copilul poate pleca nu ajută cu nimic în această perioadă. Mai mult, va trebui să vă luptați cu dorința copilului de a pleca din pat mult mai des, și nu va învăța să se liniștească singur dacă nu are ocazia să fie singur într-un pat care îi oferă protecție și siguranță. Copiilor le plac pătuțurile, care sunt proiectate astfel încât aceștia să nu se simtă copleșiți de spațiul liber pe care îl au. Le place să își sprijine spatele de marginile pătuțului și înțeleg că acela este locul lor în care pot dormi în siguranță. Dacă este într-un pat mai mare, copilului îi poate fi imposibil să realizeze că trebuie să stea acolo, la vârsta aceasta. Eforturile dumneavoastră nu vor duce decât la frustrare, și pentru dumneavoastră și pentru copil.
