Unde doarme copilul între 1 an și 3 ani
Dormitorul copilului este mediul de somn ideal.
Mediul de somn al copilului joacă un rol important în maniera în care acesta se raportează la somn. În camera lui, un copil are nevoie să se simtă confortabil, să se poata juca și petrece timp în care să se simtă în siguranță.
Pătuțul, însă, ar trebui sa fie dedicat doar somnului. Orice există în pătuț sau pe lânga acesta – elemente ce ar putea constitui o distragere sau un risc de siguranță, ar trebui eliminat.

Acestea includ:

Pături sau perne mari după vârsta de 1 an, putem introduce o păturică ușoară. Nu este încă nevoie de pernă la vârsta aceasta. Nu introduceți în pătuțul copilului o pătură grea, mai mare decât spațiul pătuțului sau perne mari.

Caruseluri, proiectoare sau alte jucării agățate deasupra patului acestea vor reprezenta mereu o distragere și o suprastimulare la somn.

Păstrați pătuțul de bebe 60 x 120 cm până la cel puțin 2 ani și jumătate – 3 ani. Deși cresc repede, cei mici nu sunt învățați încă să rămână în spațiul de somn, dacă acesta nu este potrivit vârstei lor.*
* Nu recomand încă pătuțurile tip Montesorri sau alte variante de pătuț pentru copii mari. Există un risc destul de mare ca cei mici să înceapă să se plimbe prin casă în toiul nopții, lucru care presupune multe riscuri de siguranță, pe lângă lipsa unui somn înalt calitativ.
Lumina și întunericul
Mențineți un întuneric complet în cameră atunci când copilul doarme.
Acesta este criteriul cel mai important pentru un somn bun. Nu puteți obține un somn bun dacă nu respectați acest factor, chiar și la copiii peste 1 an. Există foarte puțini copii care pot menține o durată a somnului sănătoasă într-o cameră luminată. Copiii pot fi cu ușurință stimulați de orice văd în jurul lor. În loc să închidă ochii și să adoarmă la loc, dacă au stimulare vizuală se vor trezi complet.
Melatonina - hormonul secretat de glanda pineală - care informează toate celulele din organism că este momentul să adoarmă și să rămână adormite - este emis numai în întuneric. Ajutați-vă copilul să adoarmă mai ușor menținând o lumină mai difuză în timpul rutinei de culcare și întuneric total în timpul somnului.
Pe o scară de la 1 la 10 - unde 10 este cel mai întunecos, vreți să mențineți camera copilului la nivelul 8, preferabil 9 dimineața și în timpul episoadelor de somn scurt. În special dacă copilul învață cum să adoarmă, menținerea întunericului în cameră îi va oferi ocazia perfectă să o facă într-un mod mai natural.

Copiilor nu le este frică de întuneric!
Această convingere comună este numai proiecția adultului asupra copiilor. Copiii vin dintr-un uter întunecos, iar în întuneric se simt în siguranță și pot recunoaște în mod corect momentele de somn.

Copiii nu confundă ziua cu noaptea dacă dorm în întuneric
Dacă copilul este expus în mod corespunzător la lumină, vorbit, activități în timpul perioadelor în care este treaz, primește cea mai mare a parte a nutrienților în timpul zilei - nu există niciun motiv să credem că o să confunde vreodată ziua cu noaptea. Toți copiii sănătoși, cu o rutină diurnă și nocturnă adecvată, au un ceas biologic sănătos și nu ajung să confunde ziua cu noaptea.

Lumina este cauza principală a episoadelor de somn foarte scurt la copiii peste 3-4 luni.
Atunci când se trezesc parțial, în mod natural, dacă văd lumină și obiecte în jurul lor, copiii se trezesc, în loc să adoarmă la loc.
Temperatura și umiditatea
Temperatura camerei trebuie să se încadreze între 17-20 grade Celsius.
Chiar dacă vi se pare rece, este temperatura de somn cea mai benefică pentru copilul dumneavoastră. Este bine să țineți un termometru în camera copilului și să verificați întotdeauna gâtul copilului, pentru a vedea dacă nu îi este excesiv de cald. În mod ideal, nu folosiți un dispozitiv de aer condiționat direct în camera copilului, nici nu activați vreun dispozitiv de încălzire care poate crește temperatura peste 23 de grade Celsius.
Asigurați-vă că folosiți saci de dormit sau păturele ușoare care au fost aprobate din punctul de vedere al condițiilor de siguranță; întotdeauna, este preferabil să îi îmbrăcați mai gros, în loc să folosiți pături mai groase.

Zgomotul alb și sunetele puternice
Zgomotul alb este aliatul nr. 2 al somnului. În uter, copilul era obișnuit cu numeroase zgomote - multe dintre ele având un volum considerabil (circulația sângelui mamei prin vene). Zgomotul alb declanșează hormonii de calmare, iar copilul va trece curând la o stare mai calmă. Dacă copilul este obosit sau excesiv stimulat, zgomotul alb o să-l ajute să se destindă.
Folosiți numai zgomote albe de frecvență joasă - ventilator, picături de ploaie, valuri sau aspirator. Puteți folosi un cântec sau lumină care licărește pentru rutina culcării, dar niciodată până când adoarme sau în timpul somnului. O melodie va menține activ creierul copilului, și va avea mai puține șanse să continue somnul profund.
Este ideal să plasați zgomotul alb undeva la 1-2 metri de pătuț, nu chiar lângă el.
Zgomotul alb îmbunătățește calitatea somnului copilului, reducând stimulii sonori, nivelurile de stres și menținând o asociere pozitivă cu somnul.
Putem folosi sunetul de fond până la orice vârstă. Majoritatea părinților încep să renunțe la sunetul de fond după vârsta de 3 ani, când observă o stabilitate și o regularitate a somnului de zi și de noapte al celor mici.
Studiile ne arată că nu există niciun risc, atât timp cât folosim sunete albe – fără linie melodică.
Între 1 și 3 ani, cei mici pot fi încă treziți de sunete puternice din exterior (o ambulanță care trece pe stradă, câinele care latră în curte, zgomotele din casă, un frate sau o soră care are alte ore de somn, etc). Recomandarea mea este să folosiți sunetul de fond până la cel puțin 2 ani, apoi evaluați dacă puteți reduce volumul sunetului de fond treptat, până la eliminare.




Amenajarea pătuțului
Așa cum am menționat în secțiunea despre mediul de somn, pătuțul copiilor este locul în care aceștia se simt în siguranță, locul în care învață treptat să își găsească metodele de adormire.
Pătuțul este primul loc pe care cei mici îl asociază cu somnul și vă încurajez să păstrați pătuțul de bebe (60cm x 120cm) până la cel puțin 2 ani și jumătate – 3 ani.
Dacă alegem să îi mutăm pe cei mici prea devreme într-un pat mare, deschidem o fereastră spre noi probleme de somn: copiii se vor simți nesiguri, temători, vor pierde din confortul și siguranța spațiului mic în care au dormit până la 1 an. De cele mai multe ori vor începe să plece din spațiul de somn pe parcursul nopții, aspect care poate fi problematic pentru siguranța lor.
După vârsta de 2 ani și jumătate – 3 ani putem începe să le arătăm celor mici diferite modele de pătuțuri mai mari. Momentul schimbării locului de somn, la vârsta aceasta, este de preferat să se realizeze împreuna cu cei mici. Implicați-i în alegerea pătuțului și discutați despre momentul în care veți face schimbarea.
Majoritatea copiilor acceptă ușor schimbarea la vârsta aceasta.
Vă recomand ca în primele seri după mutarea în noul pătuț să petreceți un pic mai mult timp împreuna cu copilul la culcare. Chiar dacă sunt un pic anxioși, încurajați-i să descopere noul spațiu, să aducă 1-2 jucării de somn acolo, să își personalizeze ei pătuțul.
Puteți chiar crea 1-2 elemente noi de rutină la vârsta aceasta – citiți mai mult, petreceți timp îmbrățișați înainte de a vă spune noapte bună, acordați-le toată atenția pentru 1-2 săptămâni pe perioada tranziției în patul nou.

Co-Sleeping sau somnul cu părinții
Din experiența mea, dormitul împreună poate fi ori o decizie în cunoștință de cauză pe care o ia familia ori, de cele mai multe ori, o metodă de supraviețuire pentru părinții privați de somn, care nu găsesc nicio altă modalitate de a putea dormi puțin.
Dacă cei mici au împlinit 1 an, recomandarea mea este să vă gândiți cum vă doriți să arate somnul copilului și al vostru de aici mai departe. Dacă până acum ați fost împreună și vă doriți să faceți tranziția către camera sau pătuțul copilului, acum puteți face acest lucru. La vârsta aceasta nu mai există riscul sufocării sau efectele refluxului gastrofaringian al copiilor.
Cum luăm o decizie în cunoștință de cauză?
Vă voi prezenta avantajele și dezavantajele, iar decizia vă aparține în întregime. Fiecare familie este unică și ambele opțiuni pot funcționa dacă au fost bine analizate și puse în balanță.
Ce nu recomand este să treceți de la dormitul împreună la dormitul în același pat sau în camere separate pentru perioade scurte de timp, deoarece copilul va fi derutat. La vârsta aceasta, deruta este foarte asemănătoare fricii sau absenței senzației de securitate. Prin urmare, ideal ar fi să rămâneți la decizia inițială sau măcar să nu o schimbați mai mult decât o singură dată într-o perioadă scurtă de timp.

Avantajele dormitului împreună:
- Dacă cei mici încă mai sunt alăptați, vă ajută să nu vă plimbați dintr-o cameră în alta pe parcursul nopții. La vârsta aceasta însă, cei mici nu mai au nevoie de aport nutritiv pe parcursul nopții. Dacă nu avem alte asocieri legate de sân sau biberon, cel mai probabil au renunțat până la vârsta aceasta la laptele de noapte.
- Puteți crea o legătură mai puternică cu copilul dacă nu aveți suficient timp ziua.
- Puteți adormi în același timp. Dacă preferați să vă culcați devreme, puteți adormi în același timp cu cel mic, fără să mai fie nevoie să schimbați locul de somn după adormirea acestuia.

Dezavantajele dormitului împreună:
Dezavantajele menționate aici se referă la perioada după ce copilul împlinește 1 an. Eu recomand să dormiți în aceeași cameră timp de cel puțin 6 luni, astfel încât copilul dumneavoastră să fie în siguranță și bine îngrijit în timpul nopții
- Pentru unii părinți poate fi greu să adoarmă și să doarmă în continuare cu copilul în cameră. Copiii scot sunete atunci când dorm și se mișcă în somn. Am văzut multe mame obosite, care chiar își doriseră să doarmă împreună cu copiii, și apoi au realizat că suferă de o privare de somn intensă după ce nu au mai dormit bine luni de zile.
- Alăptatul și trezirile din timpul nopții pot fi o provocare, pentru că va trebui să vă treziți și să mergeți în altă cameră pentru a vă alina copilul. Însă dacă urmați recomandările pentru fiecare grupă de vârstă, este foarte probabil că până împlinește un an copilul se mai trezește doar o dată pe noapte și nu vă va fi la fel de greu.
- Pe măsură ce cresc, programul copiilor diferă de cel al părinților, și poate deveni dificil să mențineți o rutină sănătoasă. Unii părinți vor să se uite la televizor, sau să mai stea puțin de vorbă înainte de a merge la culcare, alții poate vor să citească o carte - și cu siguranță toate acestea vor afecta somnul copilului se află în aceeași cameră. Dacă decideți să dormiți împreună, asigurați-vă că dormitorul este rezervat somnului, creați un mediu adecvat și îl învățați pe copil că va merge la culcare înaintea părinților.
- În funcție de familie, unii părinți se plâng că nu mai au intimitatea de care se bucurau înainte de nașterea copilului. Viața de cuplu și intimitatea joacă un rol important pentru sănătatea întregii familii, iar capacitatea de a reveni la o viață de cuplu sănătoasă va oferi tuturor sentimentul de echilibru și normalitate. De asemenea, în unele familii, ora culcării seara poate fi singura perioadă în care părinții au împreună o oră sau două.
Pe măsură ce trece timpul și copilul crește, veți putea, de asemenea, să decideți împreună și să dormiți unele nopți împreună, altele separat. Dormitul împreună cu copilul este o experiență intimă și minunată, odată ce ați eliminat îngrijorările legate de siguranță sau problemele specifice vârstei. Din propria experiență, dormitul împreună în același pat este o opțiune după ce copilul împlinește 3 ani și puteți conveni că dormiți împreună una sau două nopți pe săptămână, ca excepție.
Sfatul meu este să dormiți în aceeași cameră cu copilul în primele 6 luni și să analizați cu atenție cum vă simțiți și dacă ceva pare în neregulă. Nu există un singur răspuns corect, totul va depinde de dumneavoastră și de modul în care vreți să fie somnul în primii ani de viață ai copilului.
Somnul în aceeași cameră cu un frate mai mare
Venirea pe lume a unui nou membru în familie are de cele mai multe ori un impact emoțional puternic pentru primul copil. Cel mic se va confrunta de la început cu pierderea parțială a atenției părinților și se află în punctul în care învață zi de zi câteva lecții de viață valoroase.

Dacă ne gândim din perspectiva învățării, acum este momentul în care cei mici au de integrat o serie de lecții esențiale pentru cum se va desfășura viața împreună, de acum mai departe.
Dacă vă confruntați cu tantrumuri, crize de furie sau emoții puternice, încercați să lăsați copilul să le exprime. Puneți voi în cuvinte și oglindiți supărarea celor mici, fără prea multe raționalizări – încă nu au capacitatea de a participa cognitiv la discuții foarte lungi. Fiți lângă ei emoțional, implicați-i atât cât vor în activitatea cu cei mici și dacă reușiți, păstrați și pentru ei 30 de minute – o oră în care sa se mai bucure de atenția voastră completă.
Dacă vă doriți ca cei mici să doarmă în aceeași cameră, recomandarea mea este să așteptați până la vârsta de minim 6 luni – de preferat 8-9 luni, când somnul celor mici este ceva mai regulat, urmează un program stabil și dispar trezirile nocturne.
După această vârstă, îi puteți muta împreună, după ce ați pregătit în prealabil camera de somn împreuna cu fratele sau sora mai mare.
Faceți din rutina de culcare un moment de bucurie și conectare cu ei. Găsiți câteva activități care să îi ajute să se destindă – citiți împreună și folosiți mereu lumina difuză pentru 15-20 de minute înainte de somn.
De cele mai multe ori, programul fraților nu este asemănător decât după ce amândoi au trecut de vârsta de 4 ani. De aceea, ideal este să reușiți ca pentru somnul de zi și culcarea de seară să puteți păstra camera de somn doar pentru somn – fără ca cel mare să aibă nevoie să o folosească în acel interval.
Verificați mereu programul de somn recomandat pentru fiecare categorie de vârstă în parte și încercați pe cât posibil să fiți cât mai aproape de recomandări.
Cu cât sunt mai obosiți, cu atât reglajul emoțional al copiilor este mai afectat și veți observa multe supărări, frustrări și nemulțumiri pentru care încă nu au mecanisme de reglare. Cu cât sunt mai odihniți, veți observa diminuarea până la dispariție a acestor frustrări puternice. Povestiți cu ei și construiți mereu o alianță între voi și copilul mare – o alianță pe care o prețuiți și pentru care îi mulțumiți în cuvinte copilului mai mare.
Somnul în parc, în mașină sau în vacanță
După vârsta de un an și trei luni - 1 an și jumătate, când majoritatea copiilor fac tranziția la un singur episod de somn pe zi, avem mai multă libertate în a face activități diverse în timpul zilei.
Ideal este să păstrăm somnul de prânz în casă, la întuneric, în pătuț în majoritatea zilelor.
Avem însă și excepții: zile de weekend în care ne propunem să plecăm la o distanță mai mare de casă, sau mergem în vizită la rude, prieteni, în vacanță sau ieșiri scurte din oraș. Toate sunt posibile atât timp cât luăm în calcul câteva elemente de bază, pentru a ne asigura că cei mici nu se obosesc foarte tare:
-
Drum lung cu mașina
Dacă avem de parcurs distanțe mai mari cu mașina, încercați să programați plecarea în așa fel încât să prindeți perioada de somn în mașină. În mod ideal, scaunul de mașină are și o poziție de somn pe care o puteți schimba când știți că se apropie ora de somn, pentru a încuraja adormirea.
Încercați să nu faceți gălăgie mare în mașină la ora somnului. Luați cu voi dispozitivul pentru sunetul de fond și porniți-l când se apropie ora de somn. Cu cât au mai puțini stimuli, cu atât le va fi mai ușor să adoarmă pe drum.
Dacă în mod normal, acasă, cel mic dormea 2-3 ore la prânz, iar în mașină a reușit să doarmă doar o oră, luați în calcul ca a pierdut o parte din somnul cu care era obișnuit.
Când ajungeți la destinație, culcați copilul cu cel puțin o oră mai devreme decât în mod normal, pentru a vă asigura că are șansa să recupereze somnul pierdut. -
Somnul în vacanță
De cele mai multe ori, somnul copiilor în vacanță nu se aseamănă cu cel de acasă. Fie că părinții nu pot respecta programul de somn, fie pentru că în cameră nu este întuneric complet, sau suntem pe un alt fus orar. De principiu, considerăm vacanțele ca o excepție și ne întoarcem la rutina normală atunci când revenim acasă.
Este important să luăm în calcul însă că nevoia de somn nu se schimbă. Dacă avem episoade de somn de zi pe care cei mici nu le-au făcut, sau au dormit pe drum mult mai puțin, ideal este mereu să compensăm cu o oră de culcare devreme seara.
Pentru a păstra un nivel de întuneric potrivit, puteți lua cu voi folie de aluminiu și scotch de hârtie și bloca o fereastră sau o ușă pe unde intră foarte multă lumină. Există și draperii special create pentru vacanțe, cu ventuze – pe care le puteți lua cu voi în bagaj.
Dacă mergeți undeva aproape, puteți lua cu voi un pătuț de voiaj, împreună cu cearșaful pe care copilul a dormit câteva zile. Luați cu voi mereu și jucăria de somn preferată.
Majoritatea hotelurilor și pensiunilor oferă acum și opțiunea de a avea un pătuț de bebe în cameră – recomandarea mea este să mergeți pe varianta aceasta de câte ori aveți posibilitatea, pentru a nu aduce foarte multă confuzie legată de somn.
Dacă alegeți să dormiți împreună în vacanță, asigurați-vă că îl puneți pe bebe la somn mai devreme, chiar dacă alegeți să mai rămâneți treji după adormirea acestuia. Imediat ce vă întoarceți acasă, reveniți la somnul în pătuț și la programul recomandat, pentru a-l ajuta să recupereze orele de somn pierdute.
Somnul la creșă sau grădiniță
Dacă cei mici aveau acasă o rutină și un mediu de somn propice somnului, schimbarea acestuia cu mediul diferit de la gradiniță poate aduce câteva provocări la somn în următoarea perioadă.

Copiii care au avut un somn sănătos până la vârsta la care merg la gradiniță sau la creșă, fără asocieri care să încurce somnul, au mereu tendința de a se acomoda mai ușor și de a dormi fără probleme și la gradiniță.
Ideal este să ne asigurăm că până la momentul creșei/grădiniței copilul nu mai este într-o relație de dependență completă de adult în ceea ce privește adormirea. Am întâlnit mulți părinți care au folosit alăptarea pentru adormire până la momentul grădiniței – fapt ce conduce inevitabil la imposibilitatea copilului de a adormi la gradiniță. Ne dorim să îi ajutăm pe cei mici să câștige o autonomie potrivită vârstei, care să le asigure liniște și siguranță la somn și în lipsa părintelui.
Dacă vedem ca cei mici nu adorm la gradiniță câteva zile la rând, mergeți mereu la somn seara foarte devreme (în jurul orei 19.00) și oferiți-i șansa recuperării somnului pierdut pentru a preveni suprastimularea ce vine odată cu mediul nou, separarea de părinți în timpul zilei și petrecerea timpului cu alte persoane, străine pentru început.
Dacă în timpul săptămânii ne dorim ca cel mic să adoarmă fără ajutor extern și în weekend oferim din nou alăptarea ca ajutor de adormire, îi vom agrava provocarea și frustrarea ce apar atunci când nu este împreună cu voi.
Încercați ca înainte de a merge la gradiniță să îl ajutați pe cel mic să dobândească elementele de bază în adormire fără ajutorul vostru, sau cu ajutor minim.
În funcție de vârstă, de cele mai multe ori, cei mici se acomodează la un alt mediu de somn în câteva zile, maxim 1-2 săptămâni. Dacă după această perioadă observați că cel mic încă nu poate adormi la grădiniță, verificați mereu nivelul de oboseală, numărul de ore de somn pe care le are pe parcursul a 24 de ore și culcați-l mereu mai devreme seara pentru a se odihni. Un copil obosit va avea mereu un somn mai slab calitativ decât un copil odihnit.
Oboseala vine la pachet cu secreția in exces a cortizolului și adrenalinei. Mediul în care se regăsește la grădiniță va fi pentru început o provocare pentru orice copil, astfel că va mai aduna și de acolo momente de frustrare, agitație, nemulțumiri.
Încercați să construiți o relație sănătoasă cu personalul grădiniței, să fiți la curent cu cantitatea și calitatea somnului de acolo, pentru a putea compensa dacă este nevoie.