Categorie: Pachet somn nou nascut

Neurologic, copilul parcurge foarte multe modificări începând cu sfârșitul celei de-a treia luni de viață și cu începutul lunilor 4 și 5. Secreția de melatonină se maturizează, iar copilul poate dormi mult mai adânc decât atunci când era nou-născut. De asemenea, copiii pot fi mult mai vioi atunci când se trezesc noaptea și pot avea nevoie de mai mult ajutor pentru a adormi din nou. Aceasta este o perioadă plină de provocări pentru părinți, pentru că încă trebuie să vă liniștiți copilul, dar nu doriți să formați noi asocieri cu somnul care vor afecta ce ați realizat până acum pentru un somn bun.  

Regresia somnului este acel moment în care, după ce adoarme fără probleme și doarme bine, copilul începe să refuze să doarmă în timpul zilei, se opune la culcat seara și se trezește des noaptea.

Cele mai semnificative schimbări care apar la această vârstă sunt următoarele:

1. Somnul copilului seamănă cu somnul adultului – trece printr-o etapă de somn mai puțin profund înainte de a intra în cele de somn adânc. Puteți să vă dați seama că, dacă înainte de vârsta de 4 luni, copilul putea adormi oriunde sau îl puteați plimba până adoarme, apoi îl transferați în pătuț – acum acest lucru devine aproape imposibil. Cum puneți copilul în pătuț, tresare și se trezește complet. Cum puteți să îl ajutați? Mențineți întotdeauna rutina (consultați secțiunea Rutina culcării), atmosfera relaxată din cameră, și încercați să nu stimulați excesiv copilul în timpul rutinei de somn. Lăsați-l câteva minute în pătuț, apoi luați-l din nou în brațe. Se poate simți agitat, dar dacă îl lăsați să învețe ce să facă și să își găsească starea de confort, regresia va fi mai ușoară.
2. Copilul începe să se întoarcă de pe o parte pe alta sau chiar să se întoarcă pe burtică și pe spate. Acesta este un moment extrem de frustrant, pentru că este posibil ca bebelușul să nu se simtă confortabil în toate pozițiile, chiar dacă creierul lui continuă să vrea să exerseze această activitate în mod repetat. Unele tulburări de somn pot fi cauzate de faptul că bebelușii se rostogolesc pe burtică și pe spate și nu le place poziția în care ajung. Cum puteți să îl ajutați? Cel mai bine ar fi să lăsați copilul să exerseze și chiar să îl încurajați să se întoarcă de pe o parte pe alta atunci când este treaz. De îndată ce reușește să se întoarcă după plac, aceasta devine tot mai puțin o problemă pentru somn. Nu încercați să întoarceți copilul pe spate mai mult de 1-2 ori. Dacă îl lăsați să învețe ce să facă, va învăța rapid și curând se va simți mai confortabil.
3. Copilul trece de la 4 la 3 episoade de somn în timpul zilei. Vor exista și zile în care dorm de 3 ori, alteori de 4 ori în timpul zilei. Cum puteți să îl ajutați?

În timpul tranziției la mai puține episoade de somn în timpul zilei, trebuie să mențineți ora de culcare seara devreme pentru a compensa somnul pierdut în timpul zilei. La vârsta de 4 luni, somnul din timpul zilei trebuie să nu depășească ora 16.45-17.00, iar ora de culcare seara să înceapă la maximum 2 ore după ultimul somn de zi. Asta înseamnă că bebelușul este culcat pentru somnul de noapte la 19.00.        

4. Copilul nu adoarme cu ușurință în cărucior, atunci când este legănat sau hrănit. Dacă realizați că devine dificil să vă ajutați copilul să adoarmă, deși procedați la fel cum ați făcut în primele 4 luni, poate că acesta este modul copilului de a spune că este momentul să îl ajutați să învețe modalități noi de a se liniști. De acum înainte, adormitul și menținerea stării de somn vor fi mai dificile, dacă copilul nu învață să se liniștească singur. Cum puteți să îl ajutați? Încercați să rămâneți acasă pentru primele două episoade de somn din timpul zilei, pentru a da copilului ocazia unui somn odihnitor în pătuțul său, într-un mediu favorabil somnului (consultați secțiunea despre mediul perfect pentru somn). Dacă nu ați început deja, încercați să îi oferiți copilului tot mai multe ocazii să adoarmă singur, nu să îl păcăliți să adoarmă legănându-l, hrănindu-l sau ajutându-l în orice alt fel.

Uneori, copiii care știu să se liniștească singuri și părinții lor nici măcar nu simt regresia. Regresiile pot deveni punctul de pornire al unui istoric îndelungat de somn necorespunzător pentru părinții care nu înțeleg că bebelușii lor au nevoie de o abordare diferită privind somnul. 

Chiar dacă această perioadă pare nesfârșită, regresiile trec de obicei în 2 săptămâni sau chiar mai puțin, dacă copilul știe să se liniștească singur sau nu este total dependent de ajutorul dumneavoastră pentru a adormi și a readormi.  

Dacă copilul este total dependent de ajutorul dumneavoastră pentru a continua să doarmă, acum este momentul perfect să vă gândiți la modalități care sunt confortabile pentru întreaga familie, pentru a trece la nivelul următor al unui somn sănătos. Există mai multe abordări și metode de ajutor dacă sunteți perseverenți, consecvenți și aveți încredere în metode.  

Siguranța este esențială atunci când este vorba despre nou-născuți și despre copii, în general. Fiecare familie ar trebui să țină cont de primele reguli de siguranță legate de somn. Multe dintre recomandările de mai jos au fost preluate de la Academia Americană de Pediatrie și Centrele de Prevenire și Control al Bolilor

În Statele Unite, se înregistrează anual aproximativ 3500 de decese asociate somnului în rândul copiilor. Este esențial ca fiecare familie să se informeze și să respecte regulile simple ale siguranței.

Un loc sigur pentru somn

1. Întotdeauna puneți copilul să doarmă pe spate. SMSS (sindromul morții subite a sugarului) a fost asociat cu faptul că bebelușii dorm pe burtă sau pe o parte înainte să se poată întoarce singuri de pe o parte pe alta. După vârsta de 4 luni sau după ce copilul se poate întoarce singur de pe o parte pe alta singur, îl puteți lăsa să doarmă în orice poziție îi place. După această vârstă, riscul de SMSS se reduce substanțial.
2. Copilul doarme pe suprafața lui de somn. Dormitul în același pat este considerat un factor de risc pentru SMSS. Paturile pentru adulți sunt mai moi, au perne și așternuturi care pot duce la sufocarea copilului. De asemenea, există riscul ca un adult să se răsucească în somn peste copil. Acest lucru este esențial în primele luni, deoarece privarea de somn afectează mult și părinții, iar riscurile sunt mai mari. Dacă decideți că doriți să dormiți împreună cu copilul dumneavoastră, vă rog să vă asigurați că aveți un pătuț separat lângă patul dumneavoastră și că de fiecare dată copilul doarme pe suprafața lui, nu în mijlocul patului matrimonial. Copiii nu trebuie să doarmă niciodată pe canapele, fotolii sau alte suprafețe moi!
3. Pătuțul copilului trebuie să fie gol – să nu conțină perne, jucării, așternuturi sau alte obiecte. Până la împlinirea vârstei de 6 luni, când copilul poate folosi o jucărie preferată cu care să doarmă – asigurați-vă că numai copilul se află pe suprafața sa de somn. Se comercializează foarte multe produse – perne, saltele – pentru care nu există studii privind siguranța. Cel mai bine este să le evitați.
4. Țineți pătuțul copilului în camera dumneavoastră până când împlinește cel puțin 6 luni, ideal, până la 1 an.
5. Asigurați-vă că bebelușului nu îi este prea cald în timpul nopții. Verificați-i temperatura atingându-i partea din spate a gâtului. Este ceva obișnuit ca bebelușii să aibă extremitățile reci. Prin urmare, cel mai bine este să verificați temperatura în partea din spate a gâtului. După ce nu mai înfășați copilul – cam la 3 luni – puteți folosi un sac de dormit – adecvat pentru temperatura camerei, asigurându-vă că bebelușului nu îi este nici prea cald, nici prea frig în timpul nopții.
6. Nu fumați și nu permiteți nimănui să fumeze în apropierea copilului. Fumatul este asociat cu creșterea riscului de SMSS.
7. Dați-i copilului o suzetă. Puteți să îi dați o suzetă, dacă preferă să aibă una când doarme. Dacă îi cade suzeta, nu i-o tot puneți înapoi în gură toată noaptea.

Poate că deja v-ați întrebat dacă nu cumva bebelușul dumneavoastră are anumite caracteristici unice, care îi afectează somnul, astfel încât doarme mult mai puțin decât alți copii.

Poate că v-ați uitat cu invidie la alți copii care dorm în cărucioare, în brațele părinților, în restaurante zgomotoase sau în timp ce mamele lor iau cina în liniște. 

Poate că v-ați întrebat de ce copilul vecinilor adoarme rapid la 19.00, ia dumneavoastră vă luptați să vă ajutați copilul să adoarmă la 23.00. 

Părinții ai căror copii adorm cu dificultate și nu dorm prea mult se simt frustrați, obosiți, extenuați; dispoziția lor zilnică începe să fie afectată cu fiecare noapte de somn pierdut. Relațiile se deteriorează, iar odată cu trecerea timpului mamele sunt tot mai afectate de privarea de somn, dacă bebelușii nu încep să doarmă mai bine. 

Chiar și relația cu copilul și modul în care părinții interacționează cu acesta suferă schimbări negative, din cauza lipsei de somn.

Adevărul este că nu există cineva care „doarme prost“. Copiii care nu au afecțiuni medicale sau neurologice, care se dezvoltă conform parametrilor tipici, au capacitatea de a dormi foarte bine.

Dacă în primele luni de viață este normal pentru copil să adoarmă cu dificultate și să se trezească des, după vârsta de 3-4 luni, copiii pot dobândi cu ușurință deprinderea de a adormi singuri și de a menține o durată a somnului sănătoasă, atât în timpul zilei, cât și noaptea. 

Problemele de somn cu care se confruntă frecvent bebelușii/copiii sunt:

• Dificultatea de a adormi
• Dificultatea de a rămâne adormiți
• Trezitul și apelul la ajutorul părinților de fiecare dată
• Privarea de somn – nu doarme suficient
• Fricile nocturne, udarea patului, somnambulismul

 Dacă părinții îi îndrumă cu blândețe în primele lor luni de viață, copiii pot:

 – să adoarmă rapid

 – să continue să doarmă neîntrerupt pe parcursul nopții suficient pentru un somn sănătos

– să învețe ce să facă pe parcursul trezirilor parțiale din timpul nopții

– să reducă trezirile din timpul nopții până la vârsta de 6-7 luni (aproape complet). Îndrumarea înseamnă că le oferiți suficiente ocazii pentru a învăța ce să facă atunci când merg la culcare.

Există speranță! Dacă învățați și înțelegeți nevoile de somn ale copilului, ce puteți face pentru a-i ajuta și începeți să rezolvați problemele una câte una, veți constata curând îmbunătățiri și, în câteva săptămâni, problemele de somn pot dispărea complet.

Va fi esențial să țineți cont de TOATE SFATURILE legate de mediul de somn, rutine, perioadele în care copilul este treaz și program, stabilind niște limite sănătoase.

Faptul că bebelușul are probleme cu somnul nu este vina dumneavoastră!

Pediatrii și medicii încă au cunoștințe aprofundate despre somn. Nu în toate țările există somnologi, și nu sunt prea mulți părinți care primesc recomandarea de a consulta un specialist în domeniu. Presupunem că toți bebelușii dorm prost, iar aceasta este o preconcepție cât se poate de greșită. 

Amintiți-vă, copilul dumneavoastră poate dormi bine. Este rolul părinților să își îndrume cu blândețe copilul pentru a învăța cum să adoarmă și să limiteze momentele în care păcălesc copilul să adoarmă – legănat, plimbat, hrănit până adoarme. 

Cred foarte mult în creșterea cu respect a copiilor și acesta este unul dintre primele lucruri pe care le puteți face pentru a promova un start sănătos din punct de vedere fiziologic pentru copilul dumneavoastră. Este important să dezvoltați treptat senzația de încredere și un atașament pozitiv, în același timp. Lăsând copilul să învețe cum să adoarmă, îi oferiți unul dintre cele mai prețioase daruri – libertatea se a se simți încrezător și sigur de sine pe cont propriu – pentru intervale de timp adaptate vârstei. 

O noapte de somn sănătos va avea un impact sănătos asupra dezvoltării sale cognitive, a dispoziției zilnice, a sistemului imunitar și a sănătății mintale. 

În primele luni, copilul se poate confrunta cu anumite fenomene normale de disconfort legate de adaptarea sa la lumea din afara pântecului mamei. Vă rugăm să efectuați întotdeauna controlul pediatric periodic și să vă asigurați că bebelușul se dezvoltă în parametri normali. Există câteva dificultăți fizice care pot avea impact asupra somnului copilului. Este mai bine să înțelegeți cât mai multe despre provocările cu care se confruntă copilul pentru a putea știți ce e de făcut atunci când apar.

COLICI

Ce sunt colicile?

Colicile sunt definite ca plâns timp de peste 3 ore pe zi, mai mult de 3 zile pe săptămână, timp de cel puțin trei săptămâni. Un pediatru poate diagnostica un copil ca având colici înainte să fie îndeplinite toate cele trei criterii. Episoadele de plâns apar la sfârșitul după-amiezei și pot continua timp de câteva ore. În acest timp, copilul este greu de liniștit. Unii cred că colicile sunt asociate durerilor intestinale. Însă nu există dovezi că aceasta este cauza principală. Cauzele care provoacă aceste colici sunt diferite; menționăm aici câteva: 

• Stimulare senzorială excesivă sau oboseală excesivă a nou-născutului
• Sistem digestiv imatur – durerile intestinale pot surveni ca urmare a faptului că mâncarea parcurge prea repede tractul intestinal și nu se descompune complet
• Temperamentul – unii cercetători consideră că unii copii sunt mai predispuși la colici din cauza temperamentului acestora.
• Regurgitarea acidă la sugar sau boala de reflux gastroesofagian poate constitui o cauză a colicilor la nou-născut, din cauza dezvoltării insuficiente a sfincterului esofagian inferior. Conținutul acid al stomacului se poate întoarce în gât sau în gură și poate irita esofagul.
• Înghițirea unui volum mare de aer în timpul plânsului poate provoca dureri intestinale.

 Simptome ale colicilor:

• în preajma săptămânii 3 până la 6 după naștere, copilul începe să plângă tot mai mult după-amiaza și devine dificil de liniștit.
• Plânsul apare fără niciun motiv evident
• Mâncatul și dormitul sunt perturbate în timpul episoadelor de plâns
• Copilul își poate ridica picioarele la piept și poate părea că se simte mai bine după ce eructează

Când dispar?

De obicei, colicile trec după 3 luni la toți copiii. Puteți vedea o îmbunătățire treptată a plânsului din timpul serii sau copilul poate să înceteze complet cu plânsul, brusc. 

Ce puteți face pentru a-l ajuta?

5. Limitați vizitele și stimularea excesivă în primele două luni. Acum este perioada în care copilul începe să cunoască, puțin câte puțin, mediul, lumea din afara uterului. Perioada este delicată, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Oricât de tentant ar fi să invitați pe toată lumea să vă viziteze și să vadă copilul în primele luni, asigurați-vă că nu aveți mulți vizitatori după-amiaza și lăsați copilului câteva zile să se odihnească înainte de a invita alte persoane în vizită.
6. Încercați să vă liniștiți copilul cu blândețe. Legănați cu blândețe copilul, hrăniți-l, plimbați-vă ținând copilul pe umăr. Lăsați-l să plângă, dacă puteți face ceva ca să îl calmați, încercați, apoi încercați altceva după 15 minute. Nu faceți mișcări bruște. Păstrați o atitudine blândă și vorbiți pe un ton duios. Nu vă străduiți excesiv să faceți copilul să înceteze din plâns. Poate că în momentul acela are nevoie chiar să îl lăsați să plângă, acesta fiind singurul lucru care îl ajută să se consoleze după ceva ce a acumulat în ziua respectivă.
7. Mențineți un mediu calm. Folosiți o lumină difuză după-amiaza și reduceți luminile albastre sau albe. Petreceți mult timp cu nou-născutul într-o încăpere cu stimuli vizuali și sonori reduși. Folosiți zgomotul alb, ceva mai tare ca volum decât plânsul copilului, atunci când vedeți că nu-l puteți consola în niciun fel. Copiii sunt obișnuiți să audă zgomote în pântecul mamei, și se pot calma instantaneu după ce aud ceva care le sună familiar (puteți folosi sunetul bătăilor inimii, zgomotul valurilor, picăturilor de ploaie, al aspiratorului sau ventilatorului).
8. Încercați să ajutați copilul să eructeze după ce mănâncă. Uneori, eructația poate reduce plânsetele, dacă acestea sunt cauzate de acumularea de gaze. Discutați cu pediatrul despre posibilitatea administrării unor probiotice.
9. Mențineți copilul în poziție verticală timp de 15 minute după ce mănâncă. Dacă nou-născutul suferă de boala de reflux gastroesofagian, ajută mult dacă îl țineți în poziție verticală după ce mănâncă. Stomacul său va putea digera o parte din lapte, iar copilul va regurgita mai puțin; astfel, esofagul său va fi mai puțin iritat.

BRGE sau BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN

Ce este refluxul?

Refluxul acid are loc atunci când conținutul stomacului se întoarce în esofag.

Esofagul este tubul care transportă mâncarea de la gât la stomac. În punctul de întâlnire a esofagului cu stomacul există un inel/o valvă muscular/ă care de obicei se deschide atunci când înghițim.  Acest inel muscular este cunoscut sub denumirea de sfincter esofagian inferior (SEI). Refluxul apare atunci când SEI nu se închide complet, iar conținutul stomacului și sucurile digestive se întorc în esofag.

Această valvă funcționează adesea imperfect în copilărie, de aceea refluxul este des întâlnit la nou-născuți. 

Simptome ale refluxului:

• Scuipă și vomită
• Iritabilitatea în timpul hrănirii
• Arcuirea anormală
• Refuzul de a mânca sau hrănirea cu dificultate
• Respiră greu sau se sufocă
• Dureri toracice sau pirozis
• Tuse frecventă – un sunet jos, ca atunci când adulții încearcă să își dreagă vocea – poate fi un sunet al iritabilității esofagului
• Ia în greutate lent

Când dispar?

În primul an de viață, bebelușii pot avea regurgitație fiziologică din cauza sfincterului gastroesofagian imatur.  Cele mai multe simptome vor începe să cedeze în jurul vârstei de 5-6 luni.

Ce puteți face pentru a-l ajuta?

1. Mese frecvente. În loc să hrăniți copilul cu cantități mai mari, alimentați-l cu cantități mici de lapte matern sau formulă sau alimente solide.
2. Hrăniți copilul când se trezește, nu înainte să adoarmă. Îi va permite să digere mâncarea mai ușor și să aibă timp să lase mâncarea să stea în stomac suficient de mult.
3. Schimbați formula de lapte. Pentru copiii hrăniți cu formulă de lapte, întrebați pediatrul de formulele de lapte antireflux. Acestea pot ajuta foarte mult cu simptomele.
4. Ajutați copilul să eructeze după fiecare masă și țineți-l în poziție verticală. Gravitația ajută foarte mult, ajutând copilul să țină laptele în stomac. Țineți-l în sus în brațe sau pe umăr după masă și nu-l lăsați să stea prea mult în poziție orizontală atunci când vedeți că scuipă.
5. Ajutați-l să stea ridicat în pătuț. Puteți plasa anumite elemente de sprijin sub saltea în pătuț, astfel încât copilul să poată avea o poziție a capului înălțată atunci când stă în pătuț.
6. Discutați cu pediatrul. Unii copii pot avea nevoie de testare pentru a primi un diagnostic exact și a primi tratament antireflex.

APNEEA ÎN SOMN

Ce este apneea în somn?

Apneea în somn intervine atunci când copilul încetează să respire în timpul somnului din cauza obstrucționării căilor aeriene superioare. Amigdalele sau polipii cu inflamații sau dimensiuni excesive pot provoca astfel de fenomene.  Respirația se oprește timp de 15-20 de secunde. Respirația normală poate deveni accelerată sau mai lentă, însă de obicei nu încetează deloc.

Simptome ale apneei:

• Respiratul pe gură
• Vocea nazală
• Sforăitul
• Pauzele în respirație în timpul somnului
• Treziri frecvente în timpul nopții
• Trezirea cu senzația de sete în timpul nopții
• Somnul agitat
• Somnul cu durată mai mică decât media

Când dispar?

În funcție de gravitate (asigurați-vă că v-ați consultat pediatrul), apneea în somn poate dispărea după ce căile aeriene superioare se maturizează și se măresc sau poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru eliminarea amigdalelor. 

Ce puteți face pentru a-l ajuta?

1. Evaluați apneea în somn a copilului în cadrul unui consult pediatric și ORL pentru a înțelege exact cât de gravă este afecțiunea copilului.
2. Dacă vi se recomandă acest lucru, duceți copilul la o clinică de somnologie și evaluați apneea în somn pe parcursul unei nopți.
3. Ajutați copilul să găsească cea mai bună poziție de somn după vârsta de 6 luni – urmăriți copilul în timp ce doarme pentru a înțelege ce îl ajută să respire mai bine în timpul nopții.

Administrați-i tratament, dacă aceasta este recomandarea medicală. Dacă medicii recomandă îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor sau polipilor, ajutați copilul să aibă un somn și un organism sănătos optând pentru intervenția chirurgicală, atunci când este recomandat

Primele patru luni din viața copilului sunt lunile de aur în care se poate crea un atașament pozitiv, sănătos și sigur. Acum este perioada în care bebelușul are nevoie permanent de dumneavoastră, iar programul său este impredictibil.

În primele două luni, cel mai bine este să răspundeți imediat la nevoile copilului. După aceea, este momentul să începeți să observați și să lăsați curiozitatea să acționeze – asta înseamnă că acum copilul poate petrece ceva mai mult timp singur și poate începe să preia anumite părți ale procesului de adormire. 

Acum este momentul perfect în care să vă gândiți la principiile somnului și, împreună cu restul familiei, să conveniți asupra modului în care considerați că va funcționa cel mai bine somnul pe termen lung. În primele săptămâni, funcționăm în modul supraviețuire, după primele două luni puteți să vă asumați rapid rolul de lider și să începeți să creați atitudini și comportamente sănătoase în privința somnului. 

Multe dintre problemele de somn ale bebelușilor sunt generate de incapacitatea acestora de a se liniști singuri. Capacitatea de a se liniști singur vine natural pentru copilul care este lăsat să o dezvolte. 

Reguli de aur pentru a încuraja copilul să se liniștească singur:

1. Creați un atașament care îi conferă senzația de siguranță în primele două luni. La vârsta aceasta, bebelușul are nevoie să îl țineți în brațe, să îl hrăniți, să îl iubiți și să îl îmbrățișați, să îl luați și pe el oriunde vă duceți, să simtă contactul cu pielea părinților, practic să îl țineți aproape toată ziua. În acest fel, se copilul dezvoltă încredere și senzația că este în siguranță. În acest fel, înțelege că, după ce a ieșit din pântecul confortabil al mamei, are de-a face cu lucruri pe care este curios să le învețe. Răspunzând imediat nevoilor sale, îl învățăm să se simtă confortabil și relaxat. Astfel, îi arătăm că este iubit și că lumea în care a venit este plină de bucurii și de dragoste. Părinți care pot crea un astfel de atașament pozitiv în primele luni se pot bucura apoi de un copil care are încredere să își dezvolte treptat capacitatea de a se liniști singur.
2. Puneți copilul la culcare în pătuț. În afară de faptul că acesta este cel mai sigur loc în care ar trebui să doarmă nou-născutul, acest lucru îi permite copilului să învețe unde se întâmplă somnul de acum încolo. Copiii care dorm în locuri diferite nu vor avea ocazia de a dezvolta acel sentiment dulce, confortabil, de a merge la culcare într-un spațiu sigur. Nu vor ști la ce să se aștepte când este vorba despre somn și vor continua să se opună și să nu vrea să adoarmă. Pătuțul propriu este una dintre cele mai bune asocieri pozitive cu somnul care va ajuta copilul tot restul copilăriei sale.
3. Creați o rutină consecventă a perioadei care precedă somnul somnului (pentru detalii, consultați secțiunea Rutina culcării).
4. Slăbiți asocierea dintre hrănire și somn. Dacă, în primele luni, nou-născutul adoarme în timp ce este alăptat sau suge din biberon, acum este momentul să începeți să vă hrăniți copilul la începutul rutinei de somn și să îi permiteți să fie mai treaz atunci când îl puneți la culcare. Știu că la început pare dificil, mai ales dacă copilul adoarme numai când este alăptat sau hrănit cu biberonul, dar, credeți-mă, acum este momentul perfect pentru a-i da ocazia să adoarmă în pătuțul său. Îndepărtați cu blândețe sânul sau biberonul, plimbați-vă cu copilul în brațe în mediul său de somn, apoi puneți copilul încet în pătuț. Cu cât va înțelege mai repede că locul de somn este pătuțul său, cu atât îi va fi mai ușor să se liniștească singur.
5. Asigurați-vă că este respectat programul de somn recomandat pentru vârsta copilului (consultați secțiunea Somnul scurt de zi, perioadele în care este treaz și ora de culcare). Un copil obosit nu va fi capabil să se liniștească singur, deoarece organismul său este plin de cortizol, și va deveni tot mai agitat. Scopul dumneavoastră este să pregătiți copilul de culcare atunci când este calm și relaxat, nu obosit.
6. Nu lăsați copilul să plângă mai mult de un minut fără să fiți lângă el și să-l ajutați în primele patru luni. Nu are niciun sens să creați un moment de stres pentru bebelușul dumneavoastră atunci când învață să se liniștească singur. Permiteți-i să învețe cum să fie singur din ce în ce mai mult în fiecare zi. Măriți intervalele în care îl lăsați singur în pătuț, iar copilul se va adapta treptat și va învăța în mod pozitiv.
7. Învățați să așteptați puțin. Cel mai important lucru acum (după primele 2 luni) este să învățați să așteptați puțin înainte de a reacționa la agitația copilului. Având ocazia să fie singur, copilul dumneavoastră va avea timp și spațiu să își dezvolte abilitățile de a se liniști singur. Dacă adoarme tot timpul în brațele părinților, în timp ce este alăptat sau hrănit cu biberonul, nu se va simți niciodată confortabil în pătuțul sau atunci când se trezește parțial în timpul nopții. Tratați-vă bebelușul cu respect și transformați procesul de adormire într-o rutină plăcută pentru toată lumea, nu într-o povară. Nu îl păcăliți să adoarmă, pentru că asta va deveni întotdeauna o problemă de somn.
8. Puneți copilul treaz în pătuț. Începeți să puneți copilul în pătuț atunci când este somnoros, dar treaz, după rutină, cât mai repede posibil. La 6-8 săptămâni, copiii încep să formeze asocieri puternice, iar ceea ce facem la această vârstă se va consolida cu fiecare săptămână care trece. Treptat, lăsați să se estompeze orice asociere cu controlul exercitat de părinte pentru somn și aveți încredere că bebelușul dumneavoastră va învăța curând ce să facă ca să adoarmă. Cu cât reușiți asta mai repede, cu atât va fi mai ușor și pentru părinți, și pentru copil. Copilul care este dus la culcare în pătuț somnoros, dar treaz, are mai puține șanse să aibă nevoie să fie ajutat să se liniștească în timpul nopții față de un copil care este pus în pătuț complet adormit.
9. Construiți o piramidă a ajutorului. Pe măsură ce copilul crește, lucrurile pe care le facem pentru a-l ajuta să adoarmă se schimbă radical. Învățați să fiți flexibili și nu continuați să faceți același lucru în mod repetat – ca să adoarmă copilul. Piramida ajutorului este asemănătoare ierarhizării nevoilor create de Maslow – adaptată pentru somn. Încercați să vă ocupați de motivele pentru care plânge copilul, pornind de la vârful piramidei și coborând pentru mult mai mult ajutor, dacă primele lucruri nu funcționează. Acordați suficient timp pentru fiecare etapă, astfel încât copilul să aibă spațiul pentru a învăța cum să se liniștească singur.

10. Învățați-l să se joace de-a ascunselea. La vârsta aceasta, copiii au nevoie să învețe permanența lucrurilor – faptul că obiectele și lucrurile există chiar dacă ei nu le văd. Aceasta îi ajută foarte mult și să învețe cum să se simtă încrezători în pătuțul lor. Începeți un joc de-a ascunselea (vă ascundeți fața în palme, apoi luați mâinile și spuneți: Te văd!) în timp ce lăsați copilul în pat. Intrați și ieșiți din cameră de câteva ori. Adoptați un comportament jucăuș, zâmbiți și râdeți. Copilul va înțelege curând că nu e cazul să se sperie dacă nu o vede imediat pe mama timp de câteva secunde/minute.

Acum este cel mai bun moment să acționați pentru a preveni problemele de somn care pot apărea mai târziu. Am constatat în practică faptul că acei copii care învață cum să se liniștească singuri acum nu vor avea probleme semnificative cu somnul în viitor. Aceștia vor fi copiii care dorm adânc, sunt sănătoși și veseli. De asemenea, părinții lor vor avea mult mai mult timp și disponibilitate să le ofere dragoste și atenție în timpul zilei. Cel mai bine este ca atașamentul și senzația de siguranță să fie dezvoltate în timpul zilei. Noaptea este pentru somn, pentru toată lumea. Sănătatea mintală, dispoziția zilnică a mamei, a părinților tineri sunt întotdeauna influențate de nivelul de odihnă de care s-au bucurat sau, dimpotrivă, de lipsa de odihnă. Deficitul de somn poate avea o influență atât de dăunătoare asupra sănătății, încât există numeroase fenomene, precum melancolia postnatală, depresia sau alte probleme de dispoziție care apar numai în relație cu somnul necorespunzător. 

Acum este momentul perfect în care vă puteți ajuta copilul să deprindă practici de somn adecvate și să aveți o igienă a somnului sănătoasă, ca familie. 

Dacă aveți îndoieli privind modul în care puteți aplica toate acestea în primele luni, vă pot răspunde la întrebări printr-o consultație telefonică.

La vârsta de 4 luni, somnul copilului dumneavoastră poate fi încă haotic, dar acum începe un program mai organizat. Ritmul circadian și ceasul biologic al copilului se maturizează acum, și puteți începe să observați semne ale unei anumite consecvențe a episoadelor de somn din timpul zilei și a orei de culcare seara.

Acum puteți respira ușurați, pentru că a trecut partea cea mai dificilă a etapei de nou-născut, și curând veți putea să vă formați o imagine mai clară despre orele când copilul doarme și cele în care este treaz. Acum, copiii sunt pregătiți să petreacă mai multe ore de somn neîntrerupt în timpul nopții și veți putea și dumneavoastră să începeți să recuperați propriul deficit de somn. Acum, copilul va merge la culcare mult mai devreme, și vă veți putea bucura de privilegiul timpului petrecut în familie sau al relaxării. Încercați să respectați cât mai mult posibil orele recomandate. Acestea sunt intervalele perfecte de somn pentru copil. Consecvența este, de asemenea, un factor esențial. Vrem ca bebelușul nostru să doarmă în fiecare zi, cam la aceeași oră. Astfel, va fi mai ușor pentru creierul său să recunoască intervalele de somn și trezie.

Vă prezentăm mai jos un exemplu de program pentru un copil de 4 luni.

6.30 – ora trezirii dimineața

7.45 – 9.00 – somn de zi nr. 1

10.30 – 11.30 – somn de zi nr. 2

13.00 – 14.00/14.15 – somn de zi nr. 3

15.45 – 16.30 – somn de zi nr. 4

17.30 – începe rutina pentru somnul de noapte

18.15/18.30 – copilul a adormit

Copilul încă trebuie hrănit de 2-3 ori în timpul nopții.

Exemplu de program pentru vârsta de 4,5 luni:

6.30 – ora trezirii dimineața

8.00 – 9.00/9.15 – somn de zi nr. 1

10.45 – 11.45 – somn de zi nr. 2

13.15 – 14.15/14.30 – somn de zi nr. 3

16.15 – 16.30 – somn de zi nr. 4

18.00 – începe rutina pentru somnul de noapte

19.00 – copilul a adormit

Prima hrănire în timpul nopții la această vârstă începe cam la 5 ore de la ora de culcare, iar a doua, la vreo 3,5 ore după aceea.

Dacă copilul sare peste ultimul somn de zi, începeți mai devreme rutina și pregătiți copilul de culcare cel târziu la 3 ore după somnul de zi nr. 3. Cel mai devreme, puteți pregăti copilul pentru somnul de seară la 17.30. Dacă copilul a sărit total peste somnul de zi nr. 4, ora de culcare este 17.30.

La început, poate o să vă fie dificil să stabiliți ora de culcare atât de devreme. Unii membri ai familiei nu vor reuși să mai vadă copilul înainte de a merge la culcare. Pe de altă parte, dacă acordați copilului un interval de somn de noapte complet de 11-12 ore, îi veți oferi cel mai bun start pentru un sistem imunitar excelent, și veți vedea imediat cât de bine se simte, pentru că își satisface integral nevoia de somn.

În funcție de ceasul biologic al copilului, puteți decala cu o oră acest program, dacă este mai convenabil pentru întreaga familie și dacă copilul doarme 11 ore noaptea. Dacă copilul continuă să se trezească dimineața la aceeași oră ca și înainte, înseamnă că preferă programul anterior. Este singura modalitate prin care puteți menține numărul total de ore de somn pe noapte.

O altă regulă esențială este să vă asigurați că ora de trezire a copilului dimineața este aproximativ aceeași în fiecare zi. Putem ajuta copilul să aibă un somn sănătos menținând cam aceleași ore de somn și de trezie în fiecare zi.

Dacă copilul se trezește într-o zi la 06.00 și a doua zi la 08.00, și orele de culcare vor varia mult, iar organismul său nu va colabora pentru ca ora de culcare seara să fie un moment calm și natural. Va continua să se împotrivească somnului pentru că este prea obosit și a acumulat deficit de somn sărind peste orele de somn.

Somnul de zi, intervalele de stat treaz și ora de culcare

Un element esențial care vă va ajuta atât pe dumneavoastră, cât și pe copil, este să înțelegeți că în primele patru luni, copilul dumneavoastră nu va adormi după un program strict. La vârsta aceasta, nou-născutul nu are un ritm circadian sau un ceas biologic intern, prin urmare nu are sens să vă străduiți să determinați copilul să doarmă după program.

Somnul copilului va fi indus de o nevoie intensă de somn, și va dormi pentru perioade mai scurte sau mai lungi pe parcursul zilei.

Regula celor 90 de minute

După primele câteva săptămâni, copilul va începe să se simtă somnoros la 80-90 de minute după ce s-a trezit. La vârsta aceasta este esențial să mențineți intervalele în copilul este treaz scurte. Nou-născuții au nevoie de foarte mult somn, și chiar dacă vi se pare ciudat să ajutați copilul să adoarmă din nou după un timp atât de scurt, este cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru somnul copilului în această etapă. Vreți să „prindeți“ acest interval al somnului perfect, astfel încât copilul dumneavoastră să nu devină excesiv de obosit. Dacă ratați acest interval, copilul poate deveni tot mai agitat.

Semne ale stării de somnolență: 

• Activitate redusă – se uită în gol/se uită fix la un obiect
• Interes redus față de mediu
• Pleoapele pot fi îngreunate
• Stare generală calmă

Semne ale oboselii excesive:

• Cască
• Trage de urechi sau de păr
• Se freacă la ochi
• Iritabilitate
• Agitație
• Plânsete

Este posibil să nu recunoașteți aceste semne de la bun început. Totuși, dacă sunteți atenți, vor deveni evidente, și veți ști când este intervalul perfect pentru a duce copilul la culcare. Dacă treceți de perioada de 90 de minute, veți constata curând că bebelușul adoarme cu dificultate, plânge mai mult, iar sistemul său nervos excesiv de stimulat îl va împiedica să doarmă cât trebuie.

Până la vârsta de patru luni, nu țineți niciodată bebelușul treaz mai mult de 90 de minute. Această regulă este modalitatea cea mai eficace de a îmbunătăți și menține un somn sănătos.

Începeți rutina somnului scurt de zi cu 15 minute înainte de finalul intervalului de 90 de minute, astfel încât să aveți timp să îi ajutați să se relaxeze înainte de a adormi din nou. Nu vă așteptați ca un copil luat din plină lumină în timpul zilei să adoarmă imediat. Lăsați cel puțin 10-15 minute în cadrul rutinei, pentru tranziția spre somn.

În primele două luni, veți vedea că bebelușul dă semne de somnolență după 40-60 de minute în care a fost treaz. Duceți bebelușul la culcare când vedeți primele semne. Conform recomandărilor, cu cât copilul este mai mic, cu atât mai scurt ar trebui să fie intervalul în care stă treaz.

Scurt ghid pentru durata intervalelor în care copilul este treaz:

Dacă săriți un episod de somn scurt în timpul zilei, acumulați zilnic deficit de somn. Episoadele de somn scurtate contribuie, de asemenea, la acumularea zilnică a deficitului de somn. Copiii care nu dorm bine ziua o să doarmă întotdeauna mai prost și noaptea. Nu vă așteptați ca bebelușul să recupereze somnul pierdut din timpul zilei printr-un somn bun noaptea. Asta se poate întâmpla ca excepție, niciodată ca regulă. Dacă sare peste intervale de somn la vârsta aceasta, copilul va fi obosit în mod cronic.

Rutina somnului scurt de zi

Rutina pe care o aplicați în timpul zilei poate fi asemănătoare cu rutina culcării de seară. Dacă eliminați baia, puteți scurta anumite părți ale acestei rutine. Factorul crucial este să mențineți întotdeauna o rutină a somnului de zi, chiar dacă vi se pare că nou-născutul nu are nevoie de somn în momentul respectiv. Este esențial să mențineți în mod consecvent rutina somnului de zi și de noapte după primele două luni.

Ora de culcare

Copiii sub vârsta de 6 săptămâni au ora de culcare între 21.00-23.00. Această vârstă este singura perioadă din primii lor ani de viață când au nevoie de o oră mai târzie de culcare.

După această vârstă, principalul obiectiv este să stabiliți o oră de culcare adecvată vârstei. Copilul, la rândul său, o să vă arate că îi este bine dacă merge la culcare mai devreme.

După vârsta de 6 săptămâni, puteți începe să duceți copilul la culcare cu 15 minute mai devreme în fiecare seară, astfel încât atunci când ajunge la 4-4,5 luni, copilul dumneavoastră merge la culcare în jurul orei 19.00.

Pentru ca ora de culcare seara să devină o oră adecvată vârstei, reduceți corespunzător episoadele de somn scurt din timpul zilei.

Ultimul somn scurt al zilei:

Dacă urmați aceste reguli, veți realiza curând că bebelușul dumneavoastră doarme mult mai mult și adoarme mult mai ușor. La început pare complicat, dar vă asigur că va deveni mai simplu foarte curând și că vă veți bucura de un copil sănătos, bine odihnit și calm.

Dacă ați ajuns la partea aceasta a materialului, deja aveți un avantaj major și trebuie să vă felicit pentru că doriți să învățați mai multe despre somnul sănătos pe care îl poate avea copilul dumneavoastră.

Când vorbesc despre prevenirea problemelor de somn, mă refer la grupa de vârstă a nou-născuților. Acum aveți șansa extraordinară de a vă călăuzi copilul, de a-l ajuta să își dezvolte deprinderi pozitive și utile, de a crea un mediu perfect pentru ca nou-născutul să poată avea un somn sănătos.

Țineți cont de toate punctele de mai jos și vă garantez că micuțul dumneavoastră va dezvolta o atitudine sănătoasă față de somn și va fi un copil cu un somn de milioane:

1. Consecvență – orice pași ați decide să respectați, fiți consecvenți. Copiii adoră rutina, tiparele, securitatea. Dacă vă transformați într-un părinte-lider și ieșiți din modul supraviețuire, copilul dumneavoastră va beneficia de un mediu sigur. În ceea ce privește somnul, unul dintre lucrurile cel mai puțin indicate pe care le puteți face este să transmiteți semnale confuze copilului – le numim confirmări intermitente – ceea ce înseamnă că uneori țineți copilul să doarmă la pieptul dumneavoastră, alteori îl puneți în pătuț sau uneori în așezați să doarmă în patul matrimonial al părinților. Copilul va fi confuz, nu va ști la ce să se aștepte în continuare și nu va reacționa niciodată bine atunci când încercați să îl ajutați să adoarmă. Inconsecvența face ca totul să fie mai dificil pentru copilul dumneavoastră. Consecvența este un factor esențial atunci când ajutați copilul să învețe ceva. Lumea va fi un foc mai plăcut pentru copilul dumneavoastră dacă părintele este un lider care îi dă senzația de siguranță.
2. Așteptați puțin. Urmăriți-vă copilul cu curiozitate – nu presupuneți din start că are nevoie să fie hrănit, legănat sau plimbat pentru a se calma. Învățați să îl lăsați câteva momente înainte de a reacționa la orice nevoie a copilului, pentru a-l înțelege mai bine. Dați-i ocazia să învețe cum să fie singur câteva secunde. Dependența nu este un tip de atașament care conferă senzația de siguranță. Dacă în primele săptămâni bebelușul dumneavoastră are nevoie de atenție totală, pentru că trebuie să se adapteze la o nouă lume, cu fiecare săptămână care trece, devine mai curios și absoarbe ca un burete realitatea din jurul său. Lăsați-l câteva momente singur și bucurați-vă de aceste clipe, stând deoparte și privindu-l. Veți fi uimiți să îl vedeți cum învață să se distreze și singur și devine tot mai calm cu timpul, dacă îi dați ocazia să o facă.
3. Învățați copilul să se liniștească singur. Dacă copilul nu are colici – va învăța singur să se liniștească, dacă îi dați ocazia – puneți-l în pătuț când este încă treaz, pentru a adormi singur. Bebelușul poate fi somnoros, deja pregătit pentru somn, după o rutină adecvată (consultați secțiunile Rutina somnului și Autocalmarea).

Dacă copilul are colici sau reflux și dă semne de disconfort fizic, este posibil să reușească să se liniștească singur pe la vârsta de 3-4 luni, după ce dispar aceste simptome fiziologice.

Acesta este unul dintre cei mai buni aliați pentru dumneavoastră și copilul dumneavoastră în prevenirea problemelor de somn. Un copil care știe cum să se liniștească singur va dormi întotdeauna mai mult, mai bine, și este mai puțin probabil să aibă probleme cu somnul în viitor. Acum este cel mai bun moment să îl învățați cum să se liniștească singur. Dacă îi permiteți copilului să se liniștească singur acum, nu veți fi nevoiți mai târziu să îl învățați cum să doarmă sau să gestionați regresii ale somnului. Copilul va avea tot ce îi trebuie pentru a se calma și a adormi în liniște, bucurându-se de confort.

Copilul dumneavoastră nu va învăța să se liniștească singur dacă îl hrăniți, legănați sau plimbați de fiecare dată ca să adoarmă. Dacă veți continua să faceți totul pentru a vă ajuta copilul să adoarmă, îi va fi dificil să adoarmă singur și să mențină somnul. Copiii care se trezesc frecvent noaptea, cei pentru care este foarte dificil să adoarmă și părinții lor duc cele mai crâncene bătălii la culcare, și sunt copiii care nu au fost niciodată lăsați să învețe să se liniștească singuri. 

4. Oboseala este cel mai mare dușman al somnului. Copiii obosiți dorm foarte prost, se trezesc des în timpul nopții și se trezesc mai devreme dimineața. Copiii odihniți dorm mai mult, mai bine și se luptă mult mai puțin cu somnul. Oricât de contraintuitiv ar putea să pară, un copil obosit nu adoarme ușor. Atunci când copiii, în special nou-născuții, sunt obosiți, adică au stat treji mai mult timp decât poate organismul lor să gestioneze, vor secreta foarte mult cortizol – hormonul stresului – cel care îi ține într-o stare de alertă falsă. Vrem să învățăm semnele de oboseală și să respectăm întotdeauna durata în care copilul este treaz – astfel încât să putem menține un somn de bună calitate. Oboseala merge mână în mână cu stimularea excesivă, în special la copiii foarte mici. Asigurați-vă că nou-născutul este ținut într-un mediu calm înainte de somn, reduceți vizitele și vorbitul în timpul rutinei.
5. Somnul rămâne în dormitor. Este ideal ca în primele luni de viață ale unui copil acesta să doarmă în dormitor, în pătuțul său. Nu este nicio problemă dacă, din când în când, copilul adoarme în mașină sau în brațele părinților. Este important să subliniem că somnul cel mai odihnitor are loc într-un mediu în care este întuneric, liniște, nu există mișcare. Somnul în alte locuri decât în pătuț nu va fi niciodată la fel de odihnitor. Creierul poate detecta mișcări și lumină în timpul somnului și, astfel, calitatea somnului va fi mult mai slabă dacă doarme pe drum. Dacă planificați să ieșiți din casă, este recomandabil să o faceți după prânz, astfel încât bebelușul să doarmă primul și al doilea somn de zi acasă. Al treilea somn scurt din timpul zilei este mai puțin fortifiant și poate avea loc și în altă parte decât acasă, dacă este necesar.

Mențineți ora de culcare devreme – după 6-8 săptămâni creierul copilului se dezvoltă, și acesta începe să aibă momente mai calme între episoadele de somn scurt. Acesta este momentul când ora de culcare scade la 19.00 sau chiar mai devreme. Oricât de dificil ar părea, este cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru copilul dumneavoastră. Fiecare jumătate de oră cu care depășiți ora la care au nevoie în mod natural să se culce se va reflecta într-un somn necorespunzător și într-un deficit de somn. Somnul, în prima parte a nopții, este cea mai miraculoasă călătorie pentru copilul dumneavoastră. Organismul copilului se regenerează, în faza de somn adânc secretă hormoni de creștere, iar celulele specializate din organism luptă în mod natural pentru a le omorî pe cele bolnave. Toate acestea se întâmplă în prima parte a nopții – până la 1-2 a.m. Cu cât culcăm mai târziu copilul, cu atât îi oferim organismului său mai puține șanse să se refacă.

Toți bebelușii se trezesc în timpul nopții. Ca și noi, adulții, care ne trezim parțial/pentru intervale foarte scurte în timpul nopții. Diferența dintre noi și un bebeluș este că noi am învățat ce să facem ca să adormim imediat la loc. De cele mai multe ori, nici măcar nu ne amintim de aceste treziri parțiale.

Aceste treziri sunt perfect normale!

Diferența dintre un bebeluș care doarme toată noaptea și un bebeluș care se trezește des constă în ceea ce facem noi, părinții, atunci când se trezește copilul. Unii bebeluși își schimbă poziția, alții își strâng păturica în brațe, sau își freacă genunchii și adorm la loc, pe când alții plâng după ajutorul părinților, pentru a reuși să adoarmă din nou.

Copiii care plâng după ajutor sunt cei care au fost legănați, hrăniți sau plimbați ca să adoarmă. Dorința lor este legitimă, plânsul lor este justificat. Este singurul mod în care au fost adormiți până acum. Copilul care este legănat ca să adoarmă înțelege că, pentru a putea adormi, are nevoie să-l legene mămica. Aceasta este o asociere. Copilul nu cunoaște nicio altă modalitate de a adormi, și cel mai bun lucru pe care îl putem face este să începem să îi arătăm copilului că există mai multe opțiuni pentru a putea adormi.

Avem două tipuri de asocieri cu somnul: cele care sunt controlate de părinți și cele care sunt controlate de copil. Cu cât creăm mai multe asocieri cu somnul care pot fi controlate de copil, cu atât îi va fi mai ușor să se calmeze și să adoarmă din nou, bucurându-se de o senzație de securitate și confort.

Ce puteți face:

1. Pentru un nou-născut, primul lucru pe care îl puteți face este să puneți întotdeauna copilul în pătuțul său pentru somn. Dacă respectați această regulă, bebelușul va învăța mult mai ușor să adoarmă singur și nu își va construi prea multe asocieri care îi blochează capacitatea de a adormi. De asemenea, este și cel mai sigur loc în care poate dormi nou-născutul. Toate organizațiile mondiale ale sănătății confirmă și subliniază că nou-născuții ar trebui să doarmă numai pe o saltea fermă, în pătuțul lor (pentru informații suplimentare, consultați secțiunea Practici pentru somnul în condiții de siguranță).

2. După primele 2-3 săptămâni, începeți să creați și să mențineți o rutină pentru fiecare somn (pentru informații suplimentare, consultați secțiunea Rutina culcării). Bebelușul va învăța/asocia ce se întâmplă înainte să adoarmă. Dacă creați și mențineți 4-5 elemente, le repetați pentru fiecare somn din rutină, bebelușul va învăța repede că acelea sunt momentele în care merge la culcare. Și va adormi mai ușor, pentru că are predictibilitate și securitate. Exemple de asocieri pozitive cu somnul:  

• schimbarea în hainele de dormit
• folosirea luminii difuze înainte de somn
• cântați un cântec (un cântec special, pe care îl cântați numai înainte de somn)
• plimbați-vă prin cameră cu bebelușul în brațe și spuneți noapte bună câtorva jucării
• închideți toate luminile înainte de a pune copilul în pătuț
• porniți zgomotul alb

3. Folosiți zgomotul alb din ziua 1 – pentru fiecare somn, pe întreaga durată a somnului. Zgomotul alb – un zgomot monoton – ca zgomotul unui ventilator, uscător de păr, sunetul valurilor sau apei de la duș va ajuta bebelușul să se liniștească, să adoarmă mai ușor și să mențină mai mult starea de somn. Zgomotul alb este o asociere perfectă cu somnul care ajută toți bebelușii să aibă un somn mai bun. Zgomotul alb acționează ca un indiciu pentru creier că atunci când se aude acest tip de zgomot, copilul este într-o situație de somn. Atunci când merg la culcare, porniți zgomotul alb. Opriți zgomotul alb numai după ce s-a încheiat somnul. Zgomotul alb imită sunetele din pântecul mamei (care nu era un mediu tăcut) și blochează sunetele din casă.

4. După primele 2-3 săptămâni, mențineți întunericul total în camera de somn. Întuneric când dorm, lumină când sunt treaz/ă – iată o altă asociere foarte bună cu somnul. Fiecare bebeluș este stimulat vizual de mediul înconjurător. Lumea este un loc incitant, cu tot felul de modele, forme și culori. Cu cât văd mai multe, cu atât își vor neglija mai mult nevoia de somn. Ajutați-vă micuții să aibă un somn sănătos instalând jaluzele/perdele care blochează lumina. Scopul este să obțineți un nivel de întuneric 8-9 (10 fiind nivelul cel mai întunecat) în camera de somn. Fără întuneric, cei mai mulți bebeluși se vor trezi constant, vor ațipi perioade foarte scurte de timp și nu vor putea menține starea de somn pentru un interval mai îndelungat.

5. Înfășați copilul – nou-născuți au un reflex de tresărire – numit reflexul Moro – datorită căruia brațele și picioarele copilului tresar incontrolabil în timpul somnului. Deși este sigur și recomandat să culcați copiii pe spate, acest lucru înseamnă și că se vor trezi tot timpul, din cauza acestui reflex. Înfășând nou-născuții, îi ajutăm să se simtă calmi și în siguranță, imitând senzația de confort din uter. Puteți înfășa copilul până la vârsta de 3-4 luni sau până când începe să se întoarcă singur de pe o parte pe alta. Dacă vă înfășați copilul, asigurați-vă că doarme numai pe spate. Asigurați-vă că folosiți scutece verificate, care îndeplinesc condițiile de siguranță – care permit nou-născutului să își îndepărteze genunchii, să se miște, să îndoaie mâinile și să se simtă confortabil.

Dacă mențineți toate aceste semnale ale somnului – ca asocieri pozitive cu somnul, copilul va răspunde rapid la el și le va interpreta ca pe semnale ale somnului. Veți fi uimiți să constatați că după 2 săptămâni de repetare a rutinei și menținere a mediului de somn recomandat, copilul va începe să caște de îndată ce intrați în camera de somn și începeți rutina. Aceasta vă dovedește că creierul nou-născutului a învățat corect semnalele și îl ajută să adoarmă mai ușor.

Cu toții avem nevoie de o perioadă de tranziție între starea de trezie și cea de somn. Nou-născuții și sugarii au nevoie de o rutină a culcării mai lungă pentru ca creierul lor să realizeze că este timpul să doarmă. Cu cât rutina aceasta este mai lină și mai plăcută, cu atât vor adormi mai ușor. 

Bebelușii adoră rutina! Este modul lor de a spune că au nevoie să se simtă în siguranță și, dacă știu ce urmează, își dezvoltă în fiecare zi această senzație de siguranță. Cel mai bine este să respectăm nevoia lor de consecvență, programul lor, și să creăm o rutină plăcută pentru întreaga familie.

Secreția de melatonină se produce atunci când copilul înțelege corect semnalele că este timpul să meargă la culcare și respectă un program adecvat vârstei sale. Cu timpul, dacă urmăm o rutină pentru fiecare somn, mersul la culcare va fi un moment minunat de conectare a întregii familii, iar organismul se va relaxa de la sine.

Copilul dumneavoastră este un mic om de știință! Creierul său poate detecta tipare și poate să și le amintească încă de la vârsta de 6-8 săptămâni. Prin urmare, crearea unei succesiuni de evenimente care se derulează în aceeași ordine, de fiecare dată când merge la culcare, va fi aliatul dumneavoastră care vă va ajuta să învățați copilul cum să adoarmă și să mențină starea de somn. Acesta este momentul în care puteam să îl ajutăm să deprindă obiceiuri bune. Bebelușii se relaxează atunci când au un tipar puternic la care să revină.

Elementul cel mai important al rutinei este repetarea acelorași lucruri pentru fiecare rutină, în aceeași ordine. Aceste vor fi indiciile de somn ale bebelușului. Copiii învață repede și veți fi surprinși să constatați că, după 4-5 zile în care parcurge aceeași rutină, copilul dumneavoastră va începe să caște în mijlocul rutinei.

Vă prezentăm mai jos un exemplu de rutină a culcării. Rutina culcării ar trebui repetată pentru fiecare somn – ziua sau noaptea. Cu timpul, nu va mai fi necesar să aveți o rutină îndelungată, însă, pe măsură ce îi ajutați pe cei mici să învețe totul despre un somn sănătos, trebuie să mențineți rutina.

18.00 – Ora băii – numai pentru rutina de noapte

18.25 – Mergeți în camera de culcare și aprindeți o lumină difuză (roșie, portocalie, galbenă)

18.30 – Masa dinaintea culcării

18.45 – Schimbarea în pijamale

18.47 – Cântați un cântec (vocal/instrumental)

18.50 – Spuneți „Noapte bună“ jucăriilor de pluș din cameră

18.53 – Stingeți toate luminile

18.55 – Activați zgomotul alb

18.56 – Îmbrățișarea și sărutul de noapte bună

19.00 – Copilul merge la culcare treaz și relaxat pentru somn

La vârsta aceasta, oferim foarte multă iubire, atenție, timp petrecut în brațele părinților, mângâieri. Copiii înțeleg acum, de la o zi la alta, cum e lumea. Lumea lor se dezvoltă prin ochii și brațele părinților. Fiți aproape de copil, vorbiți-i, cântați-i, țineți-l în brațe. Așa se creează un atașament sănătos. Prin respectarea nevoii de tipare a copilului, nu-l stimulați excesiv cu prea multe vizite acum. Acum este perioada în care stați împreună, dezvoltați atașamentul părinte-copil și vă adaptați la noua viață. Este un moment care nu se va întoarce niciodată și, oricât de mult ați obosi, vă garantez că, dacă îmi urmați sfatul, curând veți dormi mai bine, atât dumneavoastră, cât și copilul.