Categorie: Pachet somn copil

În primele luni, copilul se poate confrunta cu anumite fenomene normale de disconfort legate de adaptarea sa la lumea din afara pântecului mamei. Vă rugăm să efectuați întotdeauna controlul pediatric periodic și să vă asigurați că bebelușul se dezvoltă în parametri normali. Există câteva dificultăți fizice care pot avea impact asupra somnului copilului. Este mai bine să înțelegeți cât mai multe despre provocările cu care se confruntă copilul pentru a putea știți ce e de făcut atunci când apar.

BRGE sau BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN

Ce este refluxul?

Refluxul acid are loc atunci când conținutul stomacului se întoarce în esofag.

Esofagul este tubul care transportă mâncarea de la gât la stomac. În punctul de întâlnire a esofagului cu stomacul există un inel/o valvă muscular/ă care de obicei se deschide atunci când înghițim.  Acest inel muscular este cunoscut sub denumirea de sfincter esofagian inferior (SEI). Refluxul apare atunci când SEI nu se închide complet, iar conținutul stomacului și sucurile digestive se întorc în esofag.

Această valvă funcționează adesea imperfect în copilărie, de aceea refluxul este des întâlnit la nou-născuți. 

Simptome ale refluxului:

• Scuipă și vomită
• Iritabilitatea în timpul hrănirii
• Arcuirea anormală
• Refuzul de a mânca sau hrănirea cu dificultate
• Respiră greu sau se sufocă
• Dureri toracice sau pirozis
• Tuse frecventă – un sunet jos, ca atunci când adulții încearcă să își dreagă vocea – poate fi un sunet al iritabilității esofagului
• Ia în greutate lent

Când dispar?

În primul an de viață, bebelușii pot avea regurgitație fiziologică din cauza sfincterului gastroesofagian imatur.  Cele mai multe simptome vor începe să cedeze în jurul vârstei de 5-6 luni.

Ce puteți face pentru a-l ajuta?

1. Mese frecvente. În loc să hrăniți copilul cu cantități mai mari, alimentați-l cu cantități mici de lapte matern sau formulă sau alimente solide.
2. Hrăniți copilul când se trezește, nu înainte să adoarmă. Îi va permite să digere mâncarea mai ușor și să aibă timp să lase mâncarea să stea în stomac suficient de mult.
3. Schimbați formula de lapte. Pentru copiii hrăniți cu formulă de lapte, întrebați pediatrul de formulele de lapte antireflux. Acestea pot ajuta foarte mult cu simptomele.
4. Ajutați copilul să eructeze după fiecare masă și țineți-l în poziție verticală. Gravitația ajută foarte mult, ajutând copilul să țină laptele în stomac. Țineți-l în sus în brațe sau pe umăr după masă și nu-l lăsați să stea prea mult în poziție orizontală atunci când vedeți că scuipă.
5. Ajutați-l să stea ridicat în pătuț. Puteți plasa anumite elemente de sprijin sub saltea în pătuț, astfel încât copilul să poată avea o poziție a capului înălțată atunci când stă în pătuț.
6. Discutați cu pediatrul. Unii copii pot avea nevoie de testare pentru a primi un diagnostic exact și a primi tratament antireflex.

 

APNEEA ÎN SOMN

Ce este apneea în somn?

Apneea în somn intervine atunci când copilul încetează să respire în timpul somnului din cauza obstrucționării căilor aeriene superioare. Amigdalele sau polipii cu inflamații sau dimensiuni excesive pot provoca astfel de fenomene.  Respirația se oprește timp de 15-20 de secunde. Respirația normală poate deveni accelerată sau mai lentă, însă de obicei nu încetează deloc.

Simptome ale apneei:

• Respiratul pe gură
• Vocea nazală
• Sforăitul
• Pauzele în respirație în timpul somnului
• Treziri frecvente în timpul nopții
• Trezirea cu senzația de sete în timpul nopții
• Somnul agitat
• Somnul cu durată mai mică decât media

Când dispar?

În funcție de gravitate (asigurați-vă că v-ați consultat pediatrul), apneea în somn poate dispărea după ce căile aeriene superioare se maturizează și se măresc sau poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru eliminarea amigdalelor. 

Ce puteți face pentru a-l ajuta?

1. Evaluați apneea în somn a copilului în cadrul unui consult pediatric și ORL pentru a înțelege exact cât de gravă este afecțiunea copilului.
2. Dacă vi se recomandă acest lucru, duceți copilul la o clinică de somnologie și evaluați apneea în somn pe parcursul unei nopți.
3. Ajutați copilul să găsească cea mai bună poziție de somn după vârsta de 6 luni – urmăriți copilul în timp ce doarme pentru a înțelege ce îl ajută să respire mai bine în timpul nopții.
4. Administrați-i tratament, dacă aceasta este recomandarea medicală. Dacă medicii recomandă îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor sau polipilor, ajutați copilul să aibă un somn și un organism sănătos optând pentru intervenția chirurgicală, atunci când este recomandată.

Siguranța este esențială atunci când este vorba despre nou-născuți și despre copii, în general. Fiecare familie ar trebui să țină cont de primele reguli de siguranță legate de somn. Multe dintre recomandările de mai jos au fost preluate de la Academia Americană de Pediatrie și Centrele de Prevenire și Control al Bolilor

În Statele Unite, se înregistrează anual aproximativ 3500 de decese asociate somnului în rândul copiilor. Este esențial ca fiecare familie să se informeze și să respecte regulile simple ale siguranței.

Un loc sigur pentru somn

1. Întotdeauna puneți copilul să doarmă pe spate. SMSS (sindromul morții subite a sugarului) a fost asociat cu faptul că bebelușii dorm pe burtă sau pe o parte înainte să se poată întoarce singuri de pe o parte pe alta. După vârsta de 4 luni sau după ce copilul se poate întoarce singur de pe o parte pe alta, îl puteți lăsa să doarmă în orice poziție îi place. După această vârstă, riscul de SMSS se reduce substanțial.
2. Copilul doarme pe suprafața lui de somn. Dormitul în același pat este considerat un factor de risc pentru SMSS. Paturile pentru adulți sunt mai moi, au perne și așternuturi care pot duce la sufocarea copilului. De asemenea, există riscul ca un adult să se răsucească în somn peste copil. Acest lucru este esențial în primele luni, deoarece privarea de somn afectează mult și părinții, iar riscurile sunt mai mari. Dacă decideți că doriți să dormiți împreună cu copilul dumneavoastră, vă rog să vă asigurați că aveți un pătuț separat lângă patul dumneavoastră și că de fiecare dată copilul doarme pe suprafața lui, nu în mijlocul patului matrimonial. Copiii nu trebuie să doarmă niciodată pe canapele, fotolii sau alte suprafețe moi!
3. Pătuțul copilului trebuie să fie gol – să nu conțină perne, jucării, așternuturi sau alte obiecte. Până la împlinirea vârstei de 6 luni, când copilul poate folosi o jucărie preferată cu care să doarmă – asigurați-vă că numai copilul se află pe suprafața sa de somn. Se comercializează foarte multe produse – perne, saltele – pentru care nu există studii privind siguranța. Cel mai bine este să le evitați.
4. Țineți pătuțul copilului în camera dumneavoastră până când împlinește cel puțin 6 luni, ideal, până la 1 an.
5. Asigurați-vă că bebelușului nu îi este prea cald în timpul nopții. Verificați-i temperatura atingându-i partea din spate a gâtului. Este ceva obișnuit ca bebelușii să aibă extremitățile reci. Prin urmare, cel mai bine este să verificați temperatura în partea din spate a gâtului. După ce nu mai înfășați copilul – cam la 3 luni – puteți folosi un sac de dormit – adecvat pentru temperatura camerei, asigurându-vă că bebelușului nu îi este nici prea cald, nici prea frig în timpul nopții.
6. Nu fumați și nu permiteți nimănui să fumeze în apropierea copilului. Fumatul este asociat cu creșterea riscului de SMSS.
7. Dați-i copilului o suzetă. Puteți să îi dați o suzetă, dacă preferă să aibă una când doarme. Dacă îi cade suzeta, nu i-o tot puneți înapoi în gură toată noaptea.

Poate că deja v-ați întrebat dacă nu cumva copilul dumneavoastră are anumite caracteristici unice, care îi afectează somnul, astfel încât doarme mult mai puțin decât alți copii.

Poate că v-ați uitat cu invidie la alți copii care dorm în cărucioare, în brațele părinților, în restaurante zgomotoase sau în timp ce mamele lor iau cina în liniște.

 Poate că v-ați întrebat de ce copilul vecinilor adoarme rapid la 19.00, iar dumneavoastră vă luptați să vă ajutați copilul să adoarmă la 23.00. 

Părinții ai căror copii adorm cu dificultate și nu dorm prea mult se simt frustrați, obosiți, extenuați; dispoziția lor zilnică începe să fie afectată cu fiecare noapte de somn pierdut. Relațiile se deteriorează, iar odată cu trecerea timpului mamele sunt tot mai afectate de privarea de somn, dacă copiii nu încep să doarmă mai bine.

Chiar și relația cu copilul și modul în care părinții interacționează cu acesta suferă schimbări negative, din cauza lipsei de somn.

Adevărul este că nu există cineva care „doarme prost“. Copiii care nu au afecțiuni medicale sau neurologice, care se dezvoltă conform parametrilor tipici, au capacitatea de a dormi foarte bine.

Dacă în primele luni de viață este normal pentru copil să adoarmă cu dificultate și să se trezească des, după vârsta de 3-4 luni, copiii pot dobândi cu ușurință deprinderea de a adormi singuri și de a menține o durată a somnului sănătoasă, atât în timpul zilei, cât și noaptea.

Problemele de somn cu care se confruntă frecvent bebelușii/copiii sunt:

• Dificultatea de a adormi
• Dificultatea de a rămâne adormiți
• Trezitul și apelul la ajutorul părinților de fiecare dată
• Privarea de somn – nu doarme suficient
• Terorile nocturne, udarea patului, somnambulismul

 Dacă părinții îi îndrumă cu blândețe în primele lor luni de viață, copiii pot:

 – să adoarmă rapid

 – să continue să doarmă neîntrerupt pe parcursul nopții suficient pentru un somn sănătos

– să învețe ce să facă pe parcursul trezirilor parțiale din timpul nopții

– să reducă trezirile din timpul nopții până la vârsta de 6-7 luni (aproape complet). Îndrumarea înseamnă că le oferiți suficiente ocazii pentru a învăța ce să facă atunci când merg la culcare.

Există speranță! Dacă învățați și înțelegeți nevoile de somn ale copilului, ce puteți face pentru a-i ajuta și începeți să rezolvați problemele una câte una, veți constata curând îmbunătățiri și, în câteva săptămâni, problemele de somn pot dispărea complet.

Va fi esențial să țineți cont de TOATE SFATURILE legate de mediul de somn, rutine, perioadele în care copilul este treaz și program, stabilind niște limite sănătoase.

Faptul că copilul are probleme cu somnul nu este vina dumneavoastră!

Pediatrii și medicii încă au cunoștințe aprofundate despre somn. Nu în toate țările există somnologi, și nu sunt prea mulți părinți care primesc recomandarea de a consulta un specialist în domeniu. Presupunem că toți copiii dorm prost, iar aceasta este o preconcepție cât se poate de greșită.

Amintiți-vă, copilul dumneavoastră poate dormi bine. Este rolul părinților să își îndrume cu blândețe copilul pentru a învăța cum să adoarmă și să limiteze momentele în care păcălesc copilul să adoarmă – legănat, plimbat, hrănit până adoarme. 

Cred foarte mult în creșterea cu respect a copiilor și acesta este unul dintre primele lucruri pe care le puteți face pentru a promova un start sănătos din punct de vedere fiziologic pentru copilul dumneavoastră. Este important să dezvoltați treptat senzația de încredere și un atașament pozitiv, în același timp. Lăsând copilul să învețe cum să adoarmă, îi oferiți unul dintre cele mai prețioase daruri – libertatea se a se simți încrezător și sigur de sine pe cont propriu – pentru intervale de timp adaptate vârstei.

O noapte de somn sănătos va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării sale cognitive, a dispoziției zilnice, a sistemului imunitar și a sănătății mintale.

Coșmarurile

Atunci când copilul ajunge la vârsta de 2 ani, puteți observa că uneori se trezește și plânge sau poate fi dificil să îl liniștiți. Acesta poate fi punctul de pornire al unor vise sau coșmaruri care încep să apară în timpul nopții. Coșmarurile cele mai evidente, atunci când copilul se trezește plângând sau vă spune că a visat ceva care l-a speriat, apar în jurul vârstei de 3 ani și continuă în perioada preșcolară.

Coșmarurile sunt normale și constituie un lucru obișnuit în copilărie. Copiii încep să aibă abilități cognitive avansate, imaginație și încă le este dificil să facă distincția între vis și realitate în timpul nopții.

Ce puteți face?

1. Oferiți-le alinare și liniștiți-i. Dacă copilul este supărat sau plânge și vă spune că a visat urât, rămâneți aproape de el până când se calmează. Spuneți-i că sunteți acolo lângă el și explicați-i că visele vin și pleacă, spuneți-i că este în siguranță, că sunteți lângă el. De asemenea, puteți să îi explicați că unele vise pot părea foarte reale și că este normal să se sperie. Puteți să îi îmbrățișați și să îi consolați în orice fel.
2. Creați o strategie pentru coșmaruri în timpul zilei. Puteți oferi copilului explicații despre coșmaruri și în timpul zilei și puteți pregăti împreună o strategie pe care să o aplicați noaptea. Există numeroase cărți pe această temă, puteți să le citiți și să le explicați pe cât posibil că este normal și că toată lumea visează urât din când în când.

Ca strategie, puteți stabili mai mulți pași de urmat. De exemplu, dacă visezi urât, strânge jucăria de somn în brațe, respiră adânc de trei ori și visul urât va pleca. Continuați să îi copilului repetați că sunteți în camera de alături, foarte aproape și că vă poate striga oricând se simte speriat.

3. Nu alimentați convingerile despre monștri – dacă copilul vorbește despre monștri sau fantome nu intrați niciodată în capcana de a alunga monstrul sau fantoma. Asta nu o să facă decât să îi confirme copilului că există, și trebuie să faceți ceva ca să îi alungați. ÎNTOTDEAUNA spuneți-i că lucrurile acelea înspăimântătoare pe care le visează sunt doar vise, nu există.
4. Mențineți aceleași reguli pentru somn ca și înainte. Deși puteți face excepții și rămâne în camera copilului până când adoarme, sau chiar să îl luați în camera dumneavoastră dacă a avut un coșmar, aveți grijă să reveniți la aranjamentele de somn dinainte. Dacă devine un obicei, puteți ajunge în situația în care copilul vă cheamă în fiecare noapte la el în cameră sau are nevoie să stați lângă el până adoarme în fiecare noapte.
5. Evitați emisiunile TV, desenele animate sau jocurile seara. La vârsta aceasta, ideal este să nu expuneți copiii la tehnologie și desene animate. Imaginile și rapiditatea cu care se succed acestea pot afecta somnul și dezvoltarea optimă a creierului copilului.

Terorile nocturne

Terorile nocturne sunt diferite de coșmaruri din mai multe motive, de la cauzele care le provoacă și comportamentul pe care îl declanșează, până la momentul în care apar.

Terorile nocturne pot fi dificil de observat ca părinte și, dacă recunoașteți oricare dintre comportamentele de mai jos, documentați-vă cum puteți gestiona în mod adecvat terorile nocturne.

Cum facem distincție între o teroare nocturnă și un coșmar?

În timp ce coșmarul apare în mod normal în a doua parte a nopții, după 01.00, terorile nocturne apar în mod normal în prima parte a nopții. Denumite și terori din timpul somnului sau stimuli derutanți, terorile nocturne sunt perioade în care:

• Copilul plânge, țipă se mișcă agitat în pat
• Unii copii pot avea ochii deschiși și pot părea treji
• Unii copii pot chiar să vorbească și de cele mai multe ori sunt speriați de ceva
• O teroare nocturnă poate dura câteva minute, uneori chiar mai mult
• Copilul nu își mai amintește nimic dimineața
• Copilul pare că nu poate fi consolat de nimic, indiferent de ce faceți

O teroare nocturnă apare atunci când copilul iese din somnul profund. Spre deosebire de coșmaruri – care sunt vise – și se întâmplă în faza de somn REM (mișcări rapide ale ochilor), terorile nocturne nu sunt vise urâte.

Ce puteți face pentru a vă ajuta copilul?

Deși primul lucru sunteți tentați să îl faceți este să luați copilul în brațe, să încercați să îl treziți sau să îl consolați, de obicei nu funcționează sau chiar înrăutățește reacția copilului.

1. Cel mai bun lucru pe care îl puteți face este să stați lângă copil, să vă asigurați că nu se lovește atunci când se mișcă agitat.
2. Asigurați-vă că urmează programul recomandat pentru vârsta sa. Cei mai mulți copii care se confruntă cu terori nocturne sunt privați de somn sau nu dorm cât au nevoie pentru vârsta lor.
3. Asigurați-vă că respiră normal, nu sforăie și nu are perioade de apnee în timpul nopții. Apneea de somn poate fi un factor declanșator al terorilor nocturne.
4. Încercați să stabiliți o legătură cu copilul înainte de somn, într-un mediu liniștit, petreceți momente de relaxare înainte de culcare citindu-i dintr-o carte sau îmbrățișându-l și pupându-l mai mult de noapte bună.

Terorile nocturne trec în mod normal de la sine, cu vârsta. Dacă simțiți că are episoade de terori nocturne mai mult de 1 lună, ideal ar fi să contactați un somnolog, psiholog sau pediatru, pentru a discuta mai mult despre cauzele posibile sau factorii declanșatori.

Din experiența mea, dormitul împreună poate fi ori o decizie în cunoștință de cauză pe care o ia familia ori, de cele mai multe ori, o metodă de supraviețuire pentru părinții privați de somn, care nu găsesc nicio altă modalitate de a putea dormi puțin.

În primul rând, să înțelegem ce înseamnă cu adevărat dormitul împreună cu copilul. Aceasta înseamnă să aveți un pătuț al copilului ori atașat patului adulților ori undeva în aceeași cameră. Dormitul împreună NU înseamnă că dormiți în același pat. Citiți secțiunea privind practicile pentru un somn în condiții de siguranță pentru a vă asigura că sunteți bine informați în privința riscurilor în primele luni de viață ale copilului dumneavoastră.

Cum luăm o decizie în cunoștință de cauză?

Vă voi prezenta avantajele și dezavantajele, iar decizia vă aparține în întregime. Fiecare familie este unică și ambele opțiuni pot funcționa dacă au fost bine analizate și puse în balanță.

Ce nu recomand este să treceți de la dormitul împreună la dormitul în același pat sau în camere separate pentru perioade scurte de timp, deoarece copilul va fi derutat. La vârsta aceasta, deruta este foarte asemănătoare fricii sau absenței senzației de securitate. Prin urmare, ideal ar fi să rămâneți la decizia inițială sau măcar să nu o schimbați mai mult decât o singură dată într-o perioadă scurtă de timp.

Avantajele dormitului împreună:

1. Alăptatul este mai ușor în primele luni, când copiii au nevoie de multe mese și ziua și noaptea
2. Alăptatul în timpul nopții vă ajută să mențineți un aport de lapte bun.
3. Dormitul în aceeași cameră cu copilul în primul an reduce cu 50% riscul de SMSS.
4. S-ar putea să dormiți mai mult, pentru că nu mai este nevoie să dați fuga în camera de alături pentru a hrăni copilul în timpul nopții.
5. Puteți crea o legătură mai puternică cu copilul dacă nu aveți suficient timp ziua

Dezavantajele dormitului împreună:

Dezavantajele menționate aici se referă la perioada după ce copilul împlinește 1 an. Eu recomand să dormiți în aceeași cameră timp de cel puțin 6 luni, astfel încât copilul dumneavoastră să fie în siguranță și bine îngrijit în timpul nopții.

1. Pentru unii părinți poate fi greu să adoarmă și să doarmă în continuare cu copilul în cameră. Copiii scot sunete atunci când dorm și se mișcă în somn. Am văzut multe mame obosite, care chiar își doriseră să doarmă împreună cu copiii, și apoi au realizat că suferă de o privare de somn intensă după ce nu au mai dormit bine luni de zile.
2. Alăptatul și trezirile din timpul nopții pot fi o provocare, pentru că va trebui să vă treziți și să mergeți în altă cameră pentru a vă alina copilul. Însă dacă urmați recomandările pentru fiecare grupă de vârstă, este foarte probabil că până împlinește un an copilul se mai trezește doar o dată pe noapte și nu vă va fi la fel de greu.
3. Pe măsură ce cresc, programul copiilor diferă de cel al părinților, și poate deveni dificil să mențineți o rutină sănătoasă. Unii părinți vor să se uite la televizor, sau să mai stea puțin de vorbă înainte de a merge la culcare, alții poate vor să citească o carte – și cu siguranță toate acestea vor afecta somnul copilului se află în aceeași cameră. Dacă decideți să dormiți împreună, asigurați-vă că dormitorul este rezervat somnului, creați un mediu adecvat și îl învățați pe copil că va merge la culcare înaintea părinților.
4. În funcție de familie, unii părinți se plâng că nu mai au intimitatea de care se bucurau înainte de nașterea copilului. Viața de cuplu și intimitatea joacă un rol important pentru sănătatea întregii familii, iar capacitatea de a reveni la o viață de cuplu sănătoasă va oferi tuturor sentimentul de echilibru și normalitate. De asemenea, în unele familii, ora culcării seara poate fi singura perioadă în care părinții au împreună o oră sau două.

Pe măsură ce trece timpul și crește copilul, veți putea, de asemenea, să decideți împreună și să dormiți unele nopți împreună, altele separat. Dormitul împreună cu copilul este o experiență intimă și minunată, odată ce ați eliminat îngrijorările legate de siguranță sau problemele specifice vârstei. Din propria experiență, dormitul împreună în același pat este o opțiune după ce copilul împlinește 3 ani și puteți conveni că dormiți împreună una sau două nopți pe săptămână, ca excepție. 

Sfatul meu este să dormiți împreună cu copilul în primele 6 luni și să analizați cu atenție cum vă simțiți și dacă ceva pare în neregulă. Nu există un singur răspuns corect, totul va depinde de dumneavoastră și de modul în care vreți să fie somnul în primii ani de viață ai copilului.

Trezirea devreme înseamnă trezirea înainte de 06.00 dimineața.

Există numeroase cauze ale trezirii devreme, care sunt întotdeauna asociate perioadelor în care copilul stă treaz și capacității sale de a se liniști singur. Trebuie să ne ocupăm de toate celelalte recomandări înainte de a ne ocupa de trezirea foarte matianala. Poate că dacă urmați programul, copilul va începe să se trezească mai târziu fără alte ajustări suplimentare.

Trezirea devreme este puternic legat de ritmul circadian al copilului și va dura cam două săptămâni înainte să puteți observa modificări, dacă acest tipar al trezitului devreme durează deja de ceva timp.

Dacă copilul continuă să se trezească înainte de 06.00, iată cum puteți să îi modificați programul:

Pentru grupa de vârstă din această categorie de materiale, găsiți mai jos informații privind programul copiilor care dorm de trei ori în timpul zilei și al celor care dorm de 2 ori în timpul zilei.

Regulă generală: Nu începeți ziua mai devreme de 06.00! Chiar dacă copilul se trezește la 05.00, lăsați-l să rămână în mediul de somn până la 06.00, când puteți ridica jaluzelele și începe ziua. Dacă copilul devine agitat sau începe să plângă, puteți să mergeți la el, să îl hrăniți, chiar să stați cu el în cameră pe întuneric, dar niciodată nu îl ridicați din pat înainte de 06.00. Creierul copilului trebuie să înțeleagă că și atunci este încă noapte. Dacă aprindem lumina mai devreme, ritmul său circadian va înțelege că acela este momentul în care poate începe ziua.

Copiii care dorm de 3 ori în timpul zilei:

1. Nu începeți niciodată primul somn mai devreme de 08.15! Pe măsură ce copilul face progrese, începeți să amânați ora somnului de zi până când ajungeți la 08.45 ora primului somn.
2. Pentru al doilea somn de zi, nu puneți copilul la culcare mai devreme de 11.15. Obiectivul acum este ca al doilea somn al zilei să înceapă la ora 11.45.
3. Pentru al treilea somn al zilei, nu puneți copilul la culcare mai devreme de 14.30. Obiectivul acum este ca al treilea somn al zilei să înceapă la ora 15.30.
4. Ora culcării seara nu ar trebui să fie mai devreme de 18.15, iar obiectivul aici este să ajungeți la ora de culcare 18.45, cel mai devreme pentru această grupă de vârstă.

Singura excepție privind ora culcării seara este dacă copilul sare complet cel de-al treilea somn din timpul zilei, atunci puteți să îl duceți la culcare la 18.00.

Copiii care dorm de 2 ori în timpul zilei:

1. Nu începeți niciodată primul somn mai devreme de 09.00! Obiectivul este ca primul somn al zilei să înceapă pe la 09.30.
2. Pentru al doilea somn de zi, nu puneți copilul la culcare mai devreme de 13.00. De îndată ce s-a obișnuit cu această schimbare, puteți prelungi perioada în care stă treaz până la 14.00, cel mai devreme când începe al doilea somn de zi.
3. Ora culcării seara nu ar trebui să fie mai devreme de 18.15, iar obiectivul aici este să ajungeți la ora de culcare 18.45, cel mai devreme pentru această grupă de vârstă.

Orice activitate de noapte poate fi fascinantă pentru copilul de vârsta aceasta, care crește repede, de aceea stimulii vizuali trebuie să fie complet eliminați în timpul nopții. Nu vorbiți cu copilul, nu îi oferiți jucării și nu îl scoateți din camera de somn. Dacă faceți asta, îi veți tulbura ritmul circadian și va continua să se trezească haotic în timpul nopții. Organismul său trebuie să secrete melatonină și să suprime cortizolul pe toată durata nopții.

Semne că cel mic doarme mai puțin decât sunt nevoile vârstei sale:

• Copilul adoarme în diferite locuri în timpul zilei și doarme numai 20-30 de minute.
• Copilul se trezește agitat, chiar plângând, după un astfel de somn scurt
• Copilul are nevoie de mai multe episoade de somn în timpul zilei decât este recomandat pentru vârsta sa – pentru că doarme doar câte 30 de minute

Cum putem ajuta copiii să doarmă intervale mai lungi în timpul zilei?

1. Începeți să încurajați somnul independent. Odată ce copiii învață să se liniștească singuri, episoadele de somn din timpul zilei se vor lungi. Ce se întâmplă este că, și dacă se trezesc după ciclul de somn inițial, vor ști cum să adoarmă singuri la loc până când sunt complet odihniți.

2. Copilul este excesiv sau insuficient de obosit. După cum am menționat în celelalte secțiuni, ideal este să respectați perioadele în care copilul este treaz adecvate vârstei sale. Dacă copilul merge la culcare excesiv de obosit, organismul său va fi plin de cortizol, și îi va fi dificil să adoarmă și să doarmă suficient. Pe măsură ce cresc, copiii au nevoie de ajustarea perioadelor în care sunt treji. Dacă un sunt suficient de obosiți, pot adormi, dar se trezesc mai devreme din somnul de zi.

3. Mențineți o rutină înainte de somn, chiar dacă nu simțiți că vă ajută în vreun fel. Rutinele ajută copilul să înțeleagă că este timpul să doarmă; dacă procedați corect de fiecare dată, acest lucru va ajuta copilul să se destindă de la starea de alertă din timpul zilei. Urmați aceleași elemente ale rutinei pentru fiecare somn și veți vedea că, îndată ce începeți rutina, cu lumina diminuată, copilul începe să caște. Creierul său înțelege că este momentul să doarmă.

4. Nu mergeți în camera copilului când doarme de îndată ce auziți un mic zgomot. De multe ori, copiii se trezesc parțial și devin vocali, apoi adorm la loc. Chiar dacă vi se pare că este complet treaz, dacă un plânge, lăsați copilului ocazia să adoarmă la loc fără a întrerupe mediul de întuneric, zgomot alb sau atmosfera somnului.

5. Folosiți zgomotul alb pe întreaga durată a somnului. Dacă copilul se trezește după 30 de minute și nu poate adormi din nou, lăsați-l în cameră în întuneric, cu zgomotul alb pornit și nu vorbiți cu el.

6. Aplicați regula de 1 oră. Mențineți același nivel de întuneric, zgomot alb și liniște timp de 1 oră, chiar dacă copilul se trezește după 30 de minute. Ar fi bine să nu intrați în camera copilului și să îl lăsați să încerce să se liniștească în acest timp. Dacă copilul devine agitat și începe să plângă zgomotos, puteți intra în cameră și încerca să îl liniștiți, dar fără a vorbi și a aprinde lumina. Dacă nu a adormit după o oră, puteți ridica jaluzelele și începe activitățile aferente acelei părți a zilei.

7. Asigurați-vă că este bine hrănit cu 1 oră înainte de somn. Copiii își schimbă programul atât de des încât uneori părinții nu știu dacă este momentul potrivit pentru a-i hrăni. Asigurați-vă că, cel puțin cu 30 de minute înainte de somnul de zi, încetează orice activitate de hrănire și, în același timp, asigurați-vă că copilul a primit suficienți nutrienți și că nu i se face foame când trebuie să doarmă. Foamea îl va trezi.

Prezentăm mai jos un tabel care indică nevoile generale de hrănire ale copiilor, în funcție de vârstă:

Vârstă	Frecvență
Nou-născut	10-12 ori/zi
1-4 luni	7 – 12 ori/zi
4 – 6 luni	6 – 8 ori/zi
6 – 12 luni	5 – 7 ori/zi

Frecvența hrănirii în timpul nopții – nevoile psihologice medii ale unui copil  

Vârstă	Frecvență
0 – 2 luni	O dată la 2-3 ore (uneori chiar mai mult, în funcție de cantitatea de lapte pe care o mănâncă la fiecare masă)
3 luni	3 mese pe noapte (aici puteți vedea intervalul cel mai lung fără lapte de până acum 4 ore – în prima parte a nopții, după ce adoarme)
4 luni	2 mese pe noapte (intervalul cel mai lung fără lapte poate fi 5 ore)
5 luni	2 mese pe noapte (intervalul cel mai lung fără lapte poate fi 6 ore sau chiar mai mult)
6 luni	1 masă pe noapte (intervalul cel mai lung fără lapte poate fi 6-7 ore) pentru a menține intervale chiar mai lungi de timp fără hrănire noaptea este necesar să oferiți copilului 3 mese solide cu elemente din toate cele 4 grupe nutriționale, astfel încât să completați aportul de lapte
7 luni	1 masă pe noapte – 6-7 ore sau chiar mai mult
8 – 9 luni	Aproximativ vârsta la care copiii renunță la mesele din timpul nopții
10 – 12 luni	Ocazional, copiii mai pot fi hrăniți o dată noaptea, dar categoric pot dormi toată noaptea fără a mânca.

  Vă rog să rețineți că acestea sunt date aproximative pentru fiecare grupă de vârstă, pentru a vă forma o idee despre nevoile nutriționale ale copilului. Nu întrerupeți niciodată brusc alăptatul. Consultați întotdeauna un medic sau specialistul în alăptare pentru a nu pierde lactația sau dezvolta alte probleme medicale.   Eliminarea meselor din timpul nopții Eliminarea sau reducerea meselor din timpul nopții nu înseamnă că va slăbi atașamentul sănătos pe care l-ați creat cu copilul. De cele mai multe ori, mamele care alăptează devin excesiv de obosite și sunt afectate de privarea de somn. Copiii au nevoie de mame fericite, odihnite și sănătoase. Dacă simțiți că alăptatul vă afectează somnul și comportamentul din timpul zilei, puteți să vă gândiți că ar fi momentul să începeți să reduceți numărul meselor din timpul nopții. Dacă ați încercat alte metode pentru a compensa somnul pierdut și tot vă simțiți excesiv de obosită în permanență, probabil că aveți dreptate. Ar fi bine dacă ați putea dormi mai mult și mai bine, pentru a putea funcționa la nivel optim în timpul zilei. Dacă simțiți că relația cu partenerul este afectată, dacă credeți că lipsa somnului vă afectează capacitatea de a avea grijă de copil, veți toate motivele pentru a vă gândi la niște schimbări.   Ce puteți face?

1. Oferiți copilului mai mult lapte după-amiaza și seara. Mesele consistente din a doua parte a zilei pot ajuta copilul să doarmă suficient fără a mai avea nevoie de factori nutritivi în timpul somnului.
2. Oferiți copilului cât mai multă iubire și afecțiune în timpul zilei. La vârsta aceasta, copiii pot petrece mult mai mult timp în alte locuri, nu doar în brațele mamei, dar nevoia lor de iubire este încă intensă. Asigurați-vă că dezmierdați și îmbrățișați copilul din plin în timpul zilei.
3. Nu vă grăbiți să îi dezvoltați independența. Ascultați-vă copilul și nu vă grăbiți să treceți peste etape ale rutinei dacă simțiți că are nevoie de ceva mai mult timp.
4. Încurajați și ceilalți membri ai familiei să adoarmă copilul. Cu cât îi dați mai multe ocazii să adoarmă și altfel decât în timp ce este hrănit, cu atât copilului îi va fi mai ușor să separe asocierea somn-mâncare. Veți începe să constatați că copilul încearcă mai încrezător să adoarmă și în alte moduri și înțelege că hrana este o activitate separată de somn. Așa va începe să dezvolte modalități noi de a se liniști singur.
5. Alăptați copilul în timpul rutinei, dar nu până când este complet adormit. Dacă copilul mai vrea să mănânce după rutină, puteți să îi dați, apoi continuați să îl puneți în pătuț cât este încă treaz.
6. Dați copilului un substitut pentru somn – o jucărioară de somn și zgomot alb.
7. Dacă dormiți împreună cu copilul, asigurați-vă că nu mai are acces la sân atât de ușor. Pentru a ajuta copilul să separe hrana și somnul, puteți purta o bluză pe care copilul nu o poate desface cu ușurință, sau un sutien comod. Cu cât au mai multe bariere înainte de a ajunge la sân, cu atât le va fi mai ușor să înceapă să separe somnul de mese. Dacă partenerul poate veni să doarmă cu copilul un timp, va fi chiar mai bine. Dacă copilul deja doarme în pătuț, nu este nevoie să faceți lucrurile descrise mai sus.
8. Lăsați copilul să fie barometrul dumneavoastră. Atunci când încercăm o schimbare de comportament, copilul poate reacționa pe parcursul zilei. Urmăriți copilul cu atenție. Vedeți care sunt noile sale nevoi. Dacă constatați că devine iritabil, că are nevoie mai mult de dumneavoastră, alăptați-l și consolați-l. Cel mai bine este să o luați încet, să nu vă grăbiți să faceți multe schimbări importante în același timp în acest proces. Atașamentul din timpul zilei este esențial, și rămâne aliatul nostru și atunci când rezolvăm problemele cu somnul.
9. Reduceți treptat mesele din timpul nopții. Dacă acum mănâncă 5 mese pe noapte, încercăm să eliminăm una.

• Pentru a putea reduce mesele din timpul nopții, reducem și durata alăptatului. Dacă, de exemplu, în prima noapte copilul stă 10 minute la sân, începem să reducem această perioadă la 7 minute, apoi noaptea următoare la 6 minute și așa mai departe, până când nu îi mai oferiți acea masă.
• După ce a fost eliminată prima masă, puteți începe cu următoarea, folosind aceeași tehnică.

Fiți atente la propriul organism. Trebuie să aveți grijă de dumneavoastră în acest proces, pentru a preveni mastita sau orice altă problemă medicală asociată înțărcării. Nu renunțați la toate mesele deodată! Dacă urmați planul, veți putea elimina toate mesele în maxim o lună.

Țineți minte că și copilul simte emoțiile pe care le resimțiți. Încercați să acordați atenție și propriilor nevoi și răsfățați-vă cu un lucru care vă place, măcar câteva minute în timpul zilei. Dacă aveți pe cineva care să vă ajute, încurajați și alt membru al familiei să petreacă 10-15-20 de minute cu copilul, în timp ce dumneavoastră faceți ceva ce vă place.

În primele zile ale procesului, poate fi epuizant să vă învățați copilul obiceiuri noi, și este posibil să simțiți că nu o să funcționeze. Vă asigur că toate metodele funcționează, atât timp cât rămâneți consecvenți și respectați toate recomandările.

Dacă ați constatat că, după ce ați încercat câteva zile, nu vedeți niciun rezultat, gândiți-vă care sunt principalele motive pentru care se poate întâmpla asta:

1. Urmați toți pașii, dar petreceți prea mult timp lângă copil încercând să îl consolați folosindu-vă vocea sau mângâindu-l pe spate. Dacă faceți asta, încercați să reduceți timpul în care stați lângă copil, pentru a nu-i transmite mesaje confuze. Nu vrem ca copilul să creeze asocieri noi și încă să aibă nevoie de mult ajutor de la dumneavoastră. Îi va fi mult mai dificil să învețe. Cu cât îi dați mai multe ocazii să fie singur și să exerseze, cu atât îi va fi mai ușor și copilului.
2. Copilul încă doarme într-o încăpere unde este lumină și poate vedea ce e în jurul său. Copiii sunt ușor distrași vizual și se vor opune mult mai mult să adoarmă dacă văd lumină atunci când trebuie să se culce. De asemenea, secreția lor de melatonină este afectată de lumină. Asigurați-vă că este complet întuneric în camera în care doarme copilul: atunci când ridicați mâna în fața ochilor, nu o vedeți. 
3. Copilul nu urmează programul recomandat pentru vârsta sa. Un copil excesiv de obosit nu reacționează bine la încercările de a-l obișnui să se liniștească singur. Asigurați-vă că urmează programul cel puțin două săptămâni înainte de a începe să aplicați metodele de a-l învăța cu blândețe să se liniștească singur.
4. Copilul se luptă cu o răceală sau cu altă boală. Dacă copilul este răcit sau nu poate respira cum trebuie sau are febră sau orice altă suferință fizică, ar trebui să amânați aplicarea oricărei metode. Ajutați copilul să se facă bine cu ajutorul unui pediatru și reluați apoi totul de la început. Dacă copilul are alt diagnostic, de exemplu o tulburare de spectru autist, consultați-vă pediatrul înainte de a începe orice. Aceste metode pot funcționa și pentru copilul dumneavoastră, însă este posibil să dureze mai mult și cel mai bine ar fi să aveți sprijin în această etapă.
5. Nu există rutine de culcare pentru somnul de zi și de noapte. Respectați întotdeauna rutinele recomandate și perioadele de relaxare înainte de a culca copilul. Dacă nu primește semnalele adecvate că se apropie ora culcării sau dacă este prea alert după joaca din timpul zilei, îi va fi mult mai greu să învețe să se liniștească singur.
6. Renunțați după 3-4 zile. Copilul are nevoie să fiți consecvenți, perseverenți și să îi lăsați timpul de care are nevoie pentru a învăța noile obiceiuri de somn. Dacă renunțați prea curând, copilul va avea o reacție mai agresivă de câte ori încercați să reluați acest proces. Creierul copilului are nevoie de aceste zile și nopți pentru a crea conexiuni noi și va putea să învețe și să demonstreze că este posibil să adoarmă și altfel numai dacă îi dați ocazia.
7. Hrăniți copilul prea mult toată noaptea. Înainte de a începe orice metodă de a învăța copilul să se liniștească singur, asigurați-vă că nu primește lapte toată noaptea. Începeți să măriți perioada dintre hrăniri cu două săptămâni înainte și reduceți cantitatea de lapte de la mesele din timpul nopții. După șase luni, dacă copilul dumneavoastră se dezvoltă normal, nu mai are nevoie de mâncare, din punct de vedere nutrițional, pentru somn. Este în regulă dacă doriți să continuați să hrăniți copilul 1-2 ori pe noapte până când împlinește vârsta de un an.
8. Mutați copilul într-un pat mare prematur. Atunci când vreți să ajutați copilul să adoarmă independent la vârsta aceasta, folosiți întotdeauna un pătuț de copil – versiunea clasică, niciun alt tip de pat. Paturile care nu oferă protecție și din care copilul poate pleca nu ajută cu nimic în această perioadă. Mai mult, va trebui să vă luptați cu dorința copilului de a pleca din pat mult mai des, și nu va învăța să se liniștească singur dacă nu are ocazia să fie singur într-un pat care îi oferă protecție și siguranță. Copiilor le plac pătuțurile, care sunt proiectate astfel încât aceștia să nu se simtă copleșiți de spațiul liber pe care îl au. Le place să își sprijine spatele de marginile pătuțului și înțeleg că acela este locul lor în care pot dormi în siguranță. Dacă este într-un pat mai mare, copilului îi poate fi imposibil să realizeze că trebuie să stea acolo, la vârsta aceasta. Eforturile dumneavoastră nu vor duce decât la frustrare, și pentru dumneavoastră și pentru copil.

Metode de a învăța copilul să adoarma independent

Oricând decideți să începeți să aplicați această metodă, asigurați-vă că ați citit și ați respectat timp de cel puțin două săptămâni programul, mediul și rutinele recomandate.

Nu începeți să aplicați niciuna dintre metode dacă copilul dumneavoastră încă doarme ziua într-o cameră în care este lumină de afară sau dacă nu s-a obișnuit cu o rutină. 

Copilul va răspunde și va învăța rapid numai dacă este acasă, merge la culcare în întuneric complet și urmează programul și rutinele adecvate vârstei.

Există cazuri când prezența părintelui în cameră poate stimula copilul, care devine și mai frustrat, și îi trebuie mai mult timp să se liniștească în mod independent. Această metodă poate să dea rezultate mai rapid cu anumiți copii și vă încurajez să urmați exact pașii recomandați și să aveți încredere în copilul dumneavoastră în acest proces.

Cu Metoda temporizată, veți putea urma pași clari, zi de zi, astfel încât copilul va ști curând la ce să se aștepte și va începe să învețe cum să adoarmă singur și să adoarmă din nou în mod independent.

Ziua 1. Începeți cu rutina obișnuită pentru somnul de noapte

	Rutina pentru somnul de noapte
Pasul 1	mergeți în camera de culcare și aprindeți o lumină difuză
Pasul 2	începe rutina pentru somnul de noapte cu alăptat sau hrănit cu biberonul
Pasul 3	schimbați scutecele sau hainele
Pasul 4	spuneți noapte bună jucăriilor preferate
Pasul 5	Petreceți câteva minute ținând copilul în brațe
Pasul 6	Luminile stinse total
Pasul 7	porniți zgomotul alb

Descriem mai jos intervalele de timp recomandate pe care să le folosiți atunci aplicați această metodă. Dacă simțiți că 5 minute este un interval prea lung pentru început, puteți începe cu 3 minute și să continuați adăugând minute, conform planului.

Dacă faceți asta, trebuie să verificați foarte des; copilul nu a avut suficient timp pentru a găsi singur o metodă să se liniștească. Trebuie să îi dați suficient spațiu pentru a exersa și a începe să devină tot mai încrezător atunci când este singur și trebuie să adoarmă singur.

Prima noapte este cea mai grea, pentru că este prima dată când copilul are ocazia de a adormi în mod diferit. Mesajul pe care i-l transmiteți este că e în siguranță; sunteți chiar acolo, lângă el, pentru a-l ghida în această schimbare.

Este recomandabil să începeți cu somnul de noapte, nu cu unul de zi. Copilul va resimți mai profund presiunea nevoii de a dormi, se produce mai multă melatonină, și îi va fi mai ușor să adoarmă noaptea decât ziua.

Metoda temporizată – prima seară

Pasul 1	după ce terminați rutina, puneți copilul în pătuț
Pasul 2	Spuneți „noapte bună“ și apoi ieșiți din cameră
Pasul 3	Așteptați 5 minute înainte de a intra înapoi în cameră!
Pasul 4	După ce au trecut 5 minute, puteți intra în cameră și îi puteți șopti copilului că este timpul să doarmă. Puteți repeta anumite formule care vă ajută pe amândoi, de exemplu: „Mami este aici, te iubesc. Acum dormim“.
Pasul 5	Nu stați mai mult de 20-30 de secunde în cameră, altfel copilul va fi derutat

Pasul 6	Plecați din nou din cameră și așteptați 10 minute înainte de a vă întoarce
Pasul 7	După 10 minute, dacă copilul plânge, întoarceți-vă în cameră și liniștiți-l din nou cu aceleași cuvinte pe care le-ați folosit ultima dată
Pasul 8	Nu stați mai mult de 20-30 de secunde în cameră, altfel copilul va fi derutat

Pasul 9	Plecați din nou din cameră și așteptați 15 minute înainte de a vă întoarce
Pasul 10	După 15 minute, dacă copilul plânge, întoarceți-vă în cameră și liniștiți-l din nou cu aceleași cuvinte pe care le-ați folosit ultima dată
Pasul 11	Nu stați mai mult de 20-30 de secunde în cameră, altfel copilul va fi derutat

Prima noapte va fi cea mai solicitantă pentru dumneavoastră. Va fi prima dată când învață o deprindere nouă și poate fi frustrant. Rețineți că aceasta este partea cea mai grea și că va dura numai până când copilul învață cum să adoarmă altfel – 1-2 nopți

Prima seară va fi cea mai dificilă, deoarece copilul dumneavoastră este probabil obișnuit cu alte metode de a adormi.

Perseverați. Nu renunțați și aveți încredere în capacitatea și nevoia copilului de a dormi mai bine. După ce a adormit o dată singur, va deveni mai ușor, cu timpul.

Cel mai rău lucru pe care îl puteți face este să reveniți la ce făceați înainte și să nu aveți încredere că copilul va adormi și în mod independent. Cu cât aveți mai multă încredere, cu atât copilul se va simți mai în siguranță și curând va învăța să se liniștească singur în timpul nopții.

În prima noapte, poate dura o oră sau chiar mai mult până când adoarme copilul. Nu vă faceți griji că pierde acea oră de somn. Începând cu a doua zi, va începe să doarmă mult mai bine decât înainte să să recupereze orele pierdute.

Dacă simțiți că copilul este tot mai agitat după fiecare verificare, asigurați-vă că respectați cu precizie intervalele de timp și puteți și să încercați să așteptați ceva mai mult până la următoarea verificare.

	Trezirile din timpul nopții
Pasul 1	dacă se trezește noaptea, hrăniți copilul când trebuie să mănânce și asigurați-vă că îl puneți la loc în pătuț când e încă treaz.
Pasul 2	dacă începe să plângă, puteți repeta pașii învățării temporizate, până când adoarme.
Pasul 3	În timpul nopții, copilului îi va fi mai ușor să adoarmă
Pasul 4	Dacă copilul adoarme la dumneavoastră în brațe în timp ce mănâncă, este în regulă. Se poate întâmpla în prima noapte. Duceți copilul înapoi în pătuț și repetați pașii învățării temporizate, dacă se trezește.

Obiectivul este să îi dați de-acum încolo ocazia să găsească modalități proprii de a adormi. Poate că o dată sau de două ori o să deviați, însă, dacă rămâneți consecvenți, copilul va dormi excelent în curând.

Ziua 2 – continuați cu somnul de zi și de noapte urmând metoda.

Pasul 1	Continuați cu metoda de învățare temporizată în ziua următoare, atunci când doarme ziua.
Pasul 2	Perseverați. Dacă aveți încredere în mesajul pe care i-l transmiteți, copilul dumneavoastră va găsi foarte curând modalitatea proprie de a adormi în mod independent
Pasul 3	Dacă copilul sare peste un somn în timpul zilei, puteți să îl culcați seara mai devreme, pentru a vă asigura că recuperează somnul pierdut.
Pasul 4	Continuați urmând exact aceiași pași pentru ora de culcare seara până când copilul reușește să adoarmă

După aproximativ trei zile, copilul a învățat cum să adoarmă și va fi mai cooperant la rutina de culcare seara. Veți vedea că durează mai puțin să adoarmă. Acum puteți trece la etapa următoare.

Felicitați copilul dimineața, lăudați-l și fiți încrezători când îi transmiteți un mesaj. Copilul are încredere totală în dumneavoastră. În timpul verificărilor și când se trezește dimineața, păstrați o atitudine pozitivă. Copilul vă va aprecia optimismul și va înțelege curând că așa va dormi de-acum încolo.

Ziua 2 poate să fie tot destul de grea, iar copilul poate avea nevoie să fie verificat înainte de a adormi. Dacă rămâneți consecvenți acum, veți vedea îmbunătățiri considerabile în următoarele nopți.

Trebuie să continuați cu aceeași rutină, același mediu și să planificați cum continuați. Dacă copilul se îmbolnăvește sau îi dau dinții, alinați-l atunci când este necesar și, chiar dacă în această perioadă schimbați rutina, reveniți la ea imediat ce copilul s-a însănătoșit.

Plânsetele

Dacă copilul plânge fără a putea fi consolat și nu dă niciun semn de liniștire după 20 de minute.

• Asigurați-vă că are scutecele curate.
• Asigurați-vă că este hrănit și a eructat.
• Asigurați-vă că nu îi este prea cald sau prea frig.

Rețineți că toți copiii o să și plângă atunci când învață cum să adoarmă în mod independent. Copilul plânge pentru că protestează la schimbări. Aceasta este o parte naturală a procesului. Sunteți acolo pentru a-i ghida tot timpul, pentru a le da încredere că pot face această schimbare. Frustrarea copilului este un lucru normal. Protestează față de schimbarea unui obicei. După ce treceți de primele zile ale programului, veți fi uimiți cât de ușor îi va fi copilului să se liniștească singur la ora culcării seara.